DECIZIA nr. 344 din 1 iulie 2025referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a Hotărârii Senatului nr. 64/2025 pentru numirea unui judecător la Curtea Constituţională
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 667 din 16 iulie 2025Data intrării în vigoare 16-07-2025
1. Pe rol se află soluţionarea sesizării de neconstituţionalitate a Hotărârii Senatului nr. 64/2025 pentru numirea unui judecător la Curtea Constituţională, sesizare formulată de Grupul parlamentar al Partidului S.O.S. România din Senat.2. Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 7.823 din 25 iunie 2025 şi constituie obiectul Dosarului nr. 2.949L2/2025.
3. În motivarea sesizării de neconstituţionalitate se arată că hotărârea adoptată este contrară art. 143 din Constituţie, întrucât persoana numită în funcţia de judecător al Curţii Constituţionale nu îndeplineşte condiţia referitoare la pregătirea juridică superioară şi pe cea privind vechimea de cel puţin 18 ani în activitatea juridică sau în învăţământul juridic superior.4. Cu privire la condiţia referitoare la pregătirea juridică superioară se arată că nu este suficientă absolvirea unei instituţii de învăţământ superior în domeniul juridic, întrucât termenul „superioară“ impune cu necesitate depăşirea acestui stadiu minim obligatoriu cerut oricărui jurist. Se arată că pregătirea juridică poate fi calificată drept superioară dacă persoana în cauză fie a urmat studii postuniversitare, de masterat sau de doctorat sau are preocupări consecvente şi susţinute pentru cunoaşterea şi aprofundarea anumitor domenii juridice pentru a putea fi departajat de restul absolvenţilor, fie a desfăşurat activităţi ştiinţifice în domeniul juridic, elaborând lucrări care să reflecte opiniile sale, cercetarea temeinică a problemelor de drept abordate şi acurateţea ideilor exprimate, fie se poate baza pe activităţi profesionale care demonstrează implicarea sa în legătură cu anumite obiective importante ale sferei juridice, activităţi care, prin ele însele, dovedesc cunoaşterea dreptului la un nivel aprofundat. Candidatul trebuie să aibă cunoştinţe în mai multe ramuri ale dreptului, şi nu doar să se limiteze numai la o anumită sferă de activitate.5. Cu privire la condiţia privind vechimea de cel puţin 18 ani în activitatea juridică se arată că aceasta presupune fie ca activităţile profesionale desfăşurate să aibă o strânsă legătură cu dreptul, astfel că, în aspectele esenţiale ale profesiei exercitate intervine, în mod constant, procesul de analiză şi/sau de aplicare a unor norme legale, a unor principii de drept, fie îndeplinirea unor funcţii juridice.6. Or, domnul Mihai Busuioc nu îndeplineşte cele două condiţii pentru a fi numit judecător al Curţii Constituţionale, întrucât activitatea sa profesională s-a concentrat preponderent pe studii şi activităţi în legătură cu domeniul specific al publicităţii imobiliare/cărţilor funciare, iar, ulterior, asupra domeniului administraţiei publice. Aceste activităţi nu pot fi încadrate în rândul activităţilor juridice.7. Se apreciază că activităţile pe care domnul Mihai Busuioc le-a desfăşurat în cadrul Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (ANCPI) nu pot fi calificate nici ca fiind juridice, prin natura lor, şi nici nu reflectă o pregătire juridică superioară. Se arată că pentru activităţile îndeplinite în perioadele 1995-2002 şi 2004-2005 nu erau necesare studiile superioare juridice, iar pentru cele îndeplinite în perioada 2005-2014, deşi cunoştinţele juridice au reprezentat un avantaj, abilităţile manageriale au fost cele decisive în ocuparea şi exercitarea funcţiilor de conducere la nivelul ANCPI în perioada antereferită, activităţile juridice neconstituind nucleul activităţii desfăşurate. Se învederează că nici pentru activităţile desfăşurate în perioada 2014-2017, respectiv ulterior anului 2017, nu erau obligatorii studiile juridice, întrucât activităţile profesionale au fost manageriale, de organizare, coordonare şi control, iar îndeplinirea atribuţiilor specifice nu a presupus desfăşurarea efectivă a unor activităţi juridice.8. Prin urmare, nu se poate susţine că domnul Mihai Busuioc a desfăşurat activitate juridică, numai pe baza studiilor absolvite, din moment ce traseul său profesional indică ocuparea unor poziţii de conducere care implică, îndeosebi, altă sferă de cunoştinţe: manageriale, tehnice şi de organizare. De altfel, orice activitate profesională are la bază un cadru legal, astfel încât presupune cunoaşterea şi respectarea ansamblului de norme juridice incidente, însă acest lucru nu înseamnă că respectiva activitate poate fi inclusă în domeniul activităţilor juridice.9.
Noţiunii de „activităţi juridice“ nu i se pot subsuma activităţi profesionale pe baza argumentului că sunt desfăşurate de absolvenţi ai facultăţilor de drept, ci numai acelea care au legături strânse cu ştiinţa dreptului, cu juridicitatea, cu interpretarea şi aplicarea dreptului, cu funcţiile judiciare. Totodată, condiţia esenţială şi obligatorie pentru accederea la funcţia de judecător al Curţii Constituţionale care priveşte desfăşurarea activităţilor juridice este dimensionată în timp, fiind necesari 18 ani de activitate juridică, drept garanţie a competenţei şi înaltei calificări în domeniul dreptului a candidatului, aceasta aflându-se în strânsă legătură cu specificul activităţilor profesionale desfăşurate de judecătorii Curţii Constituţionale, pentru care sunt esenţiale cunoştinţe aprofundate în domeniul dreptului, care pot fi dobândite, potrivit viziunii legiuitorului, numai prin desfăşurarea activităţilor juridice sau a celor în cadrul învăţământului juridic superior, pe perioada menţionată. Această condiţie intrinsecă nu este îndeplinită cât timp activităţile desfăşurate nu s-au aflat în niciun moment întro relaţie determinantă cu domeniul dreptului, respectiv cu aplicarea şi interpretarea lui, ci cel mult într-o legătură tangenţială, neesenţială şi nedeterminantă cu acesta, iar orice interpretare contrară aduce atingere legalităţii procedurii de desemnare, în aceste condiţii, a candidatului, în funcţia de judecător al Curţii Constituţionale a României.10. În lipsa întrunirii acestor două criterii nu este realizată nici condiţia privind înalta competenţă profesională, aceasta fiind subsumată exigenţelor unei pregătiri juridice superioare, consolidată şi confirmată prin desfăşurarea activităţii juridice cel puţin 18 ani, în condiţii care să demonstreze capacităţile candidatului de analiză, interpretare şi aplicare a normelor de drept într-o modalitate care să îl recomande, indiscutabil şi neechivoc, pentru înalta demnitate a funcţiei de judecător al Curţii Constituţionale a României.11. În conformitate cu dispoziţiile art. 27 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicată preşedintelui Senatului pentru a comunica punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului.12. Preşedintele Senatului a comunicat punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului, prin care se solicită respingerea sesizării de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.13. Candidatura domnului Mihai Busuioc la funcţia de judecător la Curtea Constituţională a fost depusă de Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat din Senat; la aceasta s-au anexat un curriculum vitae, precum şi actele doveditoare pentru îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 143 din Constituţie. Printre aceste acte au fost depuse diploma de licenţă în copie legalizată care confirmă pregătirea juridică superioară (absolvirea unei facultăţi de profil juridic), precum şi copii după adeverinţe care confirmă absolvirea studiilor postuniversitare de masterat în Drept notarial şi proceduri şi în Drept funciar, publicitate imobiliară şi cadastru.14. Cu privire la vechimea de cel puţin 18 ani în activitatea juridică se arată că, spre deosebire de alte legi unde se indică, în mod clar, în ce trebuie să consiste activitatea juridică pentru a fi relevantă la îndeplinirea condiţiei privind vechimea, în cadrul procedurii de numire a unui judecător la Curtea Constituţională, legiuitorul nu enumeră activităţile de natură juridică pe care candidatul trebuia să le desfăşoare pentru a îndeplini condiţia privind vechimea în activitatea juridică, ci doar indică vechimea de cel puţin 18 ani în activitatea juridică sau în învăţământul juridic superior. Prin urmare, orice activitate pentru care au fost necesare studii juridice este relevantă pentru îndeplinirea condiţiei vechimii în activitatea juridică. În aceste condiţii se aplică principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, astfel încât statuarea la modul general a condiţiei privind vechimea de cel puţin 18 ani în activitatea juridică sau în învăţământul juridic superior permite acceptarea noţiunii de vechime în activitatea juridică în sens larg cuprinzând orice activitate pentru care se prevăd studiile juridice drept condiţie. Domnul Mihai Busuioc a avut o activitate profesională complexă, ocupând funcţii pentru care specializarea juridică era necesară. Se menţionează că, pentru numirea în funcţia de consilier de conturi, legea prevede condiţie de vechime de minimum 10 ani în specialitatea studiilor absolvite care pot fi juridice, economice sau inginereşti, conform prevederilor art. 47 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi. Domnul Mihai Busuioc a îndeplinit condiţia de 10 ani pentru a fi numit consilier de conturi, verificarea acestei condiţii făcând, în 2017, obiectul analizei comisiilor de resort din Parlament în cadrul procedurii de numire a consilierilor de conturi. Astfel, prin Hotărârea Parlamentului nr. 78/2017, domnul Mihai Busuioc a fost numit consilier de conturi şi preşedinte al Curţii de Conturi, pentru un mandat de 9 ani. Curtea de Conturi este o instituţie de rang constituţional, ceea ce demonstrează relevanţa ei şi profesionalismul necesar pentru a ocupa o funcţie de asemenea anvergură.15. Cu privire la îndeplinirea criteriului de numire constând în înalta competenţă profesională se arată că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că nu este competentă să verifice îndeplinirea condiţiei subiective antereferite cu referire la persoanele numite în funcţia de judecător al Curţii Constituţionale, condiţie prevăzută de art. 143 din Constituţie (Decizia nr. 395 din 5 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 502 din 21 iunie 2019, paragraful 36).
16. Se mai precizează că verificarea condiţiilor pentru numirea la Curtea Constituţională a unui judecător este atributul comisiei de specialitate, organ intern de lucru al Parlamentului, şi se realizează pe baza datelor concrete depuse la dosarul candidaturii. Totodată, Parlamentul are o marjă de apreciere în ceea ce priveşte desfăşurarea procedurilor parlamentare şi parcurgerea etapelor pe care le presupun numirile în diverse funcţii.17. În conformitate cu dispoziţiile art. 76 din Legea nr. 47/1992, la data de 26 iunie 2025 au fost solicitate secretarului general al Senatului următoarele înscrisuri în copie, cu menţiunea „conform cu originalul“: candidatura domnului Mihai Busuioc; actele depuse de acesta în susţinerea candidaturii sale conform art. 5 alin. (5) din Legea nr. 47/1992; raportul Comisiei juridice, de numiri, de disciplină, imunităţi şi validări; stenograma şedinţei Senatului din 24 iunie 2025; orice alte înscrisuri depuse/întocmite în cadrul procedurii parlamentare de numire a domnului Mihai Busuioc în funcţia de judecător al Curţii Constituţionale.18. Prin Adresa nr. XXXV/3.890 din 27 iunie 2025, secretarul general al Senatului a comunicat, în copie, următoarele înscrisuri: Adresa grupului parlamentar al Partidului Social Democrat nr. XV/175 din 23 iunie 2025 prin care a fost depusă candidatura domnului Mihai Busuioc; acordul de acceptare a candidaturii de către domnul Mihai Busuioc, datat 23 iunie 2025, precum şi declaraţia acestuia ca la data numirii în funcţia de judecător al Curţii Constituţionale să demisioneze din orice funcţie incompatibilă cu aceasta; declaraţia pe propria răspundere privind apartenenţa sau neapartenenţa ca agent ori colaborator al poliţiei politice comuniste; certificatul de cazier judiciar; curriculum vitae al domnului Mihai Busuioc; cartea de identitate a domnului Mihai Busuioc; diploma de licenţă şi adeverinţele privind absolvirea studiilor postuniversitare de masterat; adeverinţele de vechime emise de ANCPI, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, Secretariatul General al Guvernului şi Curtea de Conturi; certificate/diplome de perfecţionare profesională, scrisori de felicitare, de colaborare şi mulţumiri din partea reprezentanţilor curţilor de conturi din străinătate cu ocazia aniversării a 160 de ani de la înfiinţarea Curţii de Conturi a României; Raportul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi nr. XIX/143 din 24 iunie 2025; stenograma şedinţei Senatului din data de 24 iunie 2025.CURTEA,examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, hotărârea criticată, raportată la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:19. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. l) din Constituţie şi ale art. 1, 10 şi 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, să soluţioneze sesizarea de neconstituţionalitate.20. Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie Hotărârea Senatului nr. 64/2025 pentru numirea unui judecător la Curtea Constituţională, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 24 iunie 2025, potrivit căreia: „Articol unic. - Senatul îl numeşte pe domnul Busuioc Mihai în funcţia de judecător la Curtea Constituţională, pentru un mandat de 9 ani, începând cu data de 13 iulie 2025.“21. Deşi autorul sesizării de neconstituţionalitate nu invocă expressis verbis un anumit text constituţional în susţinerea acesteia, Curtea observă că întreaga motivare are în vedere prevederile constituţionale ale art. 143 privind condiţiile pentru numirea în funcţia de judecător al Curţii Constituţionale, precum şi prevederile art. 61 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010. Aceste reglementări stabilesc că „Judecătorii Curţii Constituţionale trebuie să aibă pregătire juridică superioară, înaltă competenţă profesională şi o vechime de cel puţin 18 ani în activitatea juridică sau în învăţământul juridic superior“. Prin urmare, Curtea reţine ca normă de referinţă art. 143 din Constituţie.
22. Examinând sesizarea de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 146 lit. l) din Constituţie coroborat cu art. 27 din Legea nr. 47/1992, atât sub aspectul titularului dreptului de sesizare, şi anume un grup parlamentar, cât şi sub aspectul obiectului sesizării, respectiv Hotărârea Senatului nr. 64/2025.23. Referitor la obiectul hotărârilor Parlamentului care pot fi supuse controlului de constituţionalitate întemeiat pe art. 146 lit. l) din Constituţie coroborat cu art. 27 din Legea nr. 47/1992, în jurisprudenţa sa, Curtea a analizat şi alte condiţii de admisibilitate a sesizării, care nu sunt explicit prevăzute de lege, dar care au fost create pe cale jurisprudenţială(Decizia nr. 65 din 23 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 11 aprilie 2019, paragrafele 24-27). Astfel, o condiţie de admisibilitate a sesizărilor privind neconstituţionalitatea hotărârilor Parlamentului o reprezintă relevanţa constituţională a obiectului acestor hotărâri. Curtea a constatat că pot fi supuse controlului de constituţionalitate numai hotărârile Parlamentului care afectează valori, reguli şi principii constituţionale sau, după caz, organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor de rang constituţional (a se vedea, în acest sens, deciziile nr. 53 şi 54 din 25 ianuarie 2011, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2011, Decizia nr. 307 din 28 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 4 mai 2012, Decizia nr. 783 din 26 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 3 octombrie 2012). Prin Decizia nr. 251 din 30 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 376 din 21 mai 2014, paragraful 15, Curtea a stabilit că textul art. 27 din Legea nr. 47/1992 nu instituie vreo diferenţiere între hotărârile care pot fi supuse controlului Curţii Constituţionale sub aspectul domeniului în care au fost adoptate sau sub cel al caracterului normativ sau individual, ceea ce înseamnă că toate aceste hotărâri sunt susceptibile a fi supuse controlului de constituţionalitate - ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus. În consecinţă, sesizările de neconstituţionalitate care vizează asemenea hotărâri sunt de plano admisibile. În cauza de faţă, hotărârea criticată are caracter individual şi vizează numirea unui judecător la Curtea Constituţională, instituţie de rang constituţional, astfel că această condiţie de admisibilitate este îndeplinită (a se vedea mutatis mutandis Decizia nr. 296 din 18 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 569 din 10 iunie 2022, paragraful 26).24. Curtea a mai stabilit că, pentru a fi admisibilă sesizarea de neconstituţionalitate întemeiată pe art. 146 lit. l) din Constituţie coroborat cu art. 27 din Legea nr. 47/1992, norma de referinţă trebuie să fie de rang constituţional, pentru a se putea analiza dacă există vreo contradicţie între hotărârile menţionate la art. 27 din Legea nr. 47/1992, pe de o parte, şi exigenţele procedurale şi substanţiale impuse prin Constituţie, pe de altă parte. Aşadar, criticile formulate trebuie să aibă o evidentă relevanţă constituţională, şi nu una legală ori regulamentară. Prin urmare, toate hotărârile plenului Camerei Deputaţilor, ale plenului Senatului şi ale plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului pot fi supuse controlului de constituţionalitate, dacă în susţinerea criticii de neconstituţionalitate sunt invocate dispoziţii cuprinse în Constituţie. Invocarea acestor dispoziţii nu trebuie să fie formală, ci efectivă (Decizia nr. 307 din 28 martie 2012, Decizia nr. 783 din 26 septembrie 2012, precitate, şi Decizia nr. 628 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015, paragraful 15). Curtea a mai reţinut, în privinţa hotărârilor care prin obiectul lor vizează organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor de rang constituţional, că norma de referinţă, în cadrul controlului de constituţionalitate exercitat, poate fi atât o dispoziţie de rang constituţional, cât şi una infraconstituţională, ţinând cont de dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie. O atare orientare a Curţii este dată de domeniul de maximă importanţă în care intervin aceste hotărâri - autorităţi şi instituţii de rang constituţional -, astfel încât şi protecţia constituţională oferită autorităţilor sau instituţiilor fundamentale ale statului trebuie să fie una în consecinţă. Prin urmare, hotărârile plenului Camerei Deputaţilor, ale plenului Senatului şi ale plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului care vizează organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor de rang constituţional pot fi supuse controlului de constituţionalitate chiar dacă actul normativ pretins încălcat are valoare infraconstituţională (a se vedea şi Decizia nr. 296 din 18 mai 2025, paragraful 27). Întrucât, în cauză, criticile formulate sunt raportate la un text constituţional având un conţinut normativ specific, acestea urmează să fie analizate pe fond.25. Curtea observă că, potrivit art. 143 din Constituţie, „Judecătorii Curţii Constituţionale trebuie să aibă pregătire juridică superioară, înaltă competenţă profesională şi o vechime de cel puţin 18 ani în activitatea juridică sau în învăţământul juridic superior“. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, prima şi a treia condiţie sunt obiective şi pot constitui obiectul controlului de constituţionalitate, pe când cea de-a doua are natură subiectivă şi ţine exclusiv de aprecierea autorităţii de numire (Decizia nr. 459 din 16 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 712 din 30 septembrie 2014, paragraful 38).26. Consacrarea caracterului dihotomic al condiţiilor legale pe care persoana numită trebuie să le îndeplinească, şi anume condiţii obiective şi condiţii subiective, are drept consecinţă doar admisibilitatea unui control efectuat de instanţa constituţională exclusiv în ceea ce priveşte condiţiile obiective. Curtea Constituţională nu poate analiza şi cenzura opţiunea Camerei Deputaţilor/Senatului, prin cercetarea motivelor pentru care aceasta dispune de prerogativa sa de a numi un judecător la Curtea Constituţională, cu privire la o persoană despre care se apreciază că întruneşte cerinţa înaltei competenţe profesionale, în condiţiile stabilite de Constituţie, ci poate doar să verifice şi să decidă în legătură cu îndeplinirea condiţiilor obiective prevăzute de lege (a se vedea mutatis mutandis Decizia nr. 251 din 30 aprilie 2014, paragrafele 19 şi 20, Decizia nr. 389 din 2 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 17 iulie 2014, paragraful 23, Decizia nr. 459 din 16 septembrie 2014, paragrafele 48 şi 49, Decizia nr. 433 din 21 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 617 din 18 iulie 2018, paragraful 31, Decizia nr. 65 din 23 ianuarie 2019, paragrafele 32 şi 33, sau Decizia nr. 296 din 18 mai 2022, paragraful 33).27. Curtea Constituţională nu este competentă să verifice îndeplinirea condiţiei subiective referitoare la „înalta competenţă profesională“ a persoanelor numite în funcţia de judecător al Curţii Constituţionale, condiţie prevăzută de art. 143 din Constituţie (Decizia nr. 395 din 5 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 502 din 21 iunie 2019, paragraful 36, sau Decizia nr. 296 din 18 mai 2022, paragraful 34).28.
În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că pregătirea juridică superioară presupune promovarea examenului de licenţă în domeniul ştiinţe juridice, diploma de licenţă conferind absolventului titlul de licenţiat în drept (a se vedea mutatis mutandis Decizia nr. 296 din 18 mai 2022, paragraful 30). Termenul „superioară“ din cuprinsul art. 143 din Constituţie are în vedere instituţiile de învăţământ superior, astfel că pregătirea juridică superioară se referă la calitatea absolventului de licenţiat în ştiinţe juridice. Formula generică folosită de legiuitorul constituant (pregătire juridică superioară) „nu trebuie asociată unei înalte competenţe, materializată în rezultatele muncii practice“ [Geneza Constituției României 1991 - Lucrările Adunării Constituante, Ed. R.A. Monitorul Oficial, Bucureşti, 1998, p. 879 (amendament 967 - respins)]. Ca atare, rezultatul muncii prestate/activităţii desfăşurate este elementul care se subsumează înaltei competenţe profesionale, însă evaluarea acesteia ţine de competenţa exclusivă a autorităţii care numeşte judecătorul Curţii Constituţionale. Aceasta este o condiţie subiectivă ce nu poate forma obiectul controlului de constituţionalitate. Ca atare, având în vedere că este licenţiat în ştiinţe juridice, domnul Mihai Busuioc îndeplineşte condiţia obiectivă de a avea pregătire juridică superioară.29. Cu privire la evaluarea condiţiei obiective referitoare la vechimea de cel puţin 18 ani în activitatea juridică se poate observa că aceasta vizează existenţa unei activităţi practice [Geneza Constituției României 1991 - Lucrările Adunării Constituante, Ed. R.A. Monitorul Oficial, Bucureşti, 1998, p. 879 (amendament 966 - respins)] pe care respectiva persoană să o desfăşoare în domeniul juridic, cu alte cuvinte, în specialitatea studiilor juridice. Stabilirea unei asemenea condiţii de eligibilitate evită situaţiile în care per absurdum este numită ca judecător o persoană „care n-a avut nicio activitate practică“.30. Raportat la situaţia domnului Mihai Busuioc, Curtea constată că, potrivit Adeverinţei emise de ANCPI cu nr. 25.426 din 12 iunie 2025, depusă la dosarul de candidatură, se atestă că acesta a dobândit o vechime în specialitatea juridică de 9 ani, 4 luni şi 10 zile, aferentă perioadei 1 octombrie 2004-11 februarie 2014. Astfel, în perioada 1 octombrie-30 noiembrie 2004, domnul Mihai Busuioc a deţinut calitatea de registrator de carte funciară la Direcţia de Publicitate Imobiliară, iar în perioada 1 decembrie 2004-20 ianuarie 2005 a devenit şef serviciu în cadrul acestei direcţii. În perioada 21 ianuarie 2005-31 ianuarie 2013, domnul Mihai Busuioc a deţinut funcţiile de director general şi director general adjunct al ANCPI, iar în perioada 1 februarie 2013-11 februarie 2014 funcţia de director al Direcţiei Corp control.31. În perioada 12 februarie 2014-28 ianuarie 2016, domnul Mihai Busuioc a fost detaşat la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (în prezent, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei), devenind ulterior angajatul acestui minister, prin emiterea unui act administrativ de numire. Atât pentru funcţia exercitată prin detaşare, cât şi pentru cea exercitată prin numire au fost solicitate studii universitare de licenţă absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă în ştiinţe juridice. Conform Adeverinţei nr. 130.025 din 12 iunie 2025, emisă de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, în perioada 12 februarie 2014-4 ianuarie 2017 şi 16 iunie 2017-29 iunie 2017, domnul Mihai Busuioc a acumulat o vechime în specialitatea studiilor de 2 ani, 11 luni şi 5 zile.32. În perioadele 4 ianuarie 2017-16 iunie 2017 şi 29 iunie 2017-15 octombrie 2017, domnul Mihai Busuioc a exercitat funcţia de secretar general la Secretariatul General al Guvernului. Potrivit art. 13 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, perioada în care persoanele au ocupat funcţii de demnitate publică reprezintă vechime în muncă şi în specialitate. Ca atare, începând cu 1 iulie 2017, domnul Mihai Busuioc a acumulat o vechime în specialitate de 3 luni şi 14 zile (a se vedea Adeverinţa nr. 15A/4.034 din 16 iunie 2025, emisă de Secretariatul General al Guvernului).33. Începând cu data de 15 octombrie 2017, domnul Mihai Busuioc exercită funcţia de consilier de conturi şi de preşedinte al Curţii de Conturi, fiind numit în această funcţie prin Hotărârea Parlamentului României nr. 78/2017 privind numirea unor consilieri de conturi, a preşedintelui şi a unui vicepreşedinte la Curtea de Conturi, precum şi numirea preşedintelui şi a unui vicepreşedinte la Autoritatea de Audit, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 805 din 11 octombrie 2017. Prin Adeverinţa nr. 42.994 din 23 iunie 2025, emisă de secretarul general al Curţii Conturi a României, s-a menţionat că, potrivit art. 47 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 3 aprilie 2014, pentru exercitarea funcţiei de consilier de conturi - preşedinte au fost solicitate studii universitare de licenţă, absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă, în domeniul ştiinţelor economice, juridice sau inginereşti. Domnul Mihai Busuioc a dobândit o vechime în domeniul ştiinţelor juridice şi în specialitatea studiilor de 7 ani, 8 luni şi 9 zile. În sensul celor de mai sus, Curtea observă că art. 47 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 prevede că „pentru a fi numiţi consilieri de conturi, se cere îndeplinirea următoarelor condiţii: studii superioare economice sau juridice, vechime de minimum 10 ani în specialitatea studiilor absolvite şi pregătire profesională temeinică“.34. Având în vedere cele patru adeverinţe depuse, Curtea constată că domnul Mihai Busuioc are o vechime în specialitatea studiilor juridice de peste 20 de ani, cu alte cuvinte îndeplineşte condiţia obiectiv-formală referitoare la vechimea de cel puţin 18 ani în activitatea juridică pentru a putea fi numit în funcţia de judecător la Curtea Constituţională. Chiar dacă unele dintre funcţiile ocupate nu au necesitat în exclusivitate studii juridice, acestea fiind solicitate alternativ cu alte categorii de studii, sau, în unele situaţii, legea nu face nicio referire la tipul de studii solicitate, Curtea reţine că aceste aspecte nu au o semnificaţie sub aspectul evaluării criteriului cantitativ al activităţii juridice. Prin urmare, Hotărârea Senatului nr. 64/2025 nu încalcă art. 143 din Constituţie.
35. De altfel, autorul sesizării, prin întreaga critică formulată, în realitate, încearcă să demonstreze că domnul Mihai Busuioc fie nu are practică juridică, prin prisma activităţilor pe care le-a desfăşurat, fie că practica sa vizează doar tangenţial activitatea juridică. Curtea nu poate fi chemată să stabilească nici nivelul de cunoaştere a dreptului de către persoana numită în funcţia de judecător şi nici relevanţa sau ponderea activităţii pe care a desfăşurat-o raportat la domeniul dreptului, ci ea trebuie să evalueze dacă a desfăşurat activitate juridică în funcţiile pe care le-a deţinut, ţinând seama de cadrul juridic existent. Or, din moment ce autorităţile publice la care domnul Mihai Busuioc şia desfăşurat activitatea au atestat, în conformitate cu legea, că a exercitat funcţii care presupun o activitate juridică şi că activitatea astfel prestată constituie vechime în specialitate juridică, Curtea nu poate decât să ia act de această situaţie.36. Adeverinţele emise, precum şi conţinutul acestora se bucură de prezumţia de legalitate şi, în aceste condiţii, dat fiind că nu au fost aduse înscrisuri sau dovezi în sens contrar, cele afirmate de autorul sesizării sunt chestiuni de apreciere personală/opinii/puncte de vedere de natură subiectivă, cărora nu li se poate atribui o eficienţă probatorie în cauză (a se vedea mutatis mutandis şi Decizia nr. 395 din 5 iunie 2019, paragraful 37, Decizia nr. 469 din 7 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 731 din 26 iulie 2021, paragraful 43, sau Decizia nr. 296 din 18 mai 2022, paragraful 37).37. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. c) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.c), al art. 27 alin. (1) şi al art. 28 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, sesizarea de neconstituţionalitate formulată şi constată că Hotărârea Senatului nr. 64/2025 pentru numirea unui judecător la Curtea Constituţională este constituţională în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică preşedintelui Senatului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 1 iulie 2025.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
MARIAN ENACHE
Prim-magistrat-asistent,
Benke Károly------
| EMITENT |
| Marian Enache | - preşedinte |
| Mihaela Ciochină | - judecător |
| Cristian Deliorga | - judecător |
| Dimitrie-Bogdan Licu | - judecător |
| Laura-Iuliana Scântei | - judecător |
| Gheorghe Stan | - judecător |
| Livia Doina Stanciu | - judecător |
| Elena-Simina Tănăsescu | - judecător |
| Varga Attila | - judecător |
| Benke Károly | - prim-magistrat-asistent |
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
MARIAN ENACHE
Prim-magistrat-asistent,
Benke Károly------
