DECIZIA nr. 107 din 27 februarie 2025referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 891 din 29 septembrie 2025Data intrării în vigoare 29-09-2025
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, excepţie ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne (MAI), în numele şi pentru membrii de sindicat Florin Albu, Ofelia Zoe Bochis şi alţii, în Dosarul nr. 1.407/30/2022 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.535D/2022. 2.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în dosarele Curţii Constituţionale nr. 2.594D/2022, nr. 2.655D/2022, nr. 2.657D/2022, nr. 2.688D/2022, nr. 2.702D/2022, nr. 2.703D/2022, nr. 2.717D/2022, nr. 2.808D/2022, nr. 2.929D/2022, nr. 2.932D/2022, nr. 2.946D/2022, nr. 2.963D/2022, nr. 2.964D/2022, nr. 93D/2023, nr. 641D-645D/2023 şi nr. 729D/2023, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de acelaşi autor, în numele şi pentru unii membri de sindicat.4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.5. Având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, preşedintele Curţii pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura procesuală propusă. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.594D/2022, nr. 2.655D/2022, nr. 2.657D/2022, nr. 2.688D/2022, nr. 2.702D/2022, nr. 2.703D/2022, nr. 2.717D/2022, nr. 2.808D/2022, nr. 2.929D/2022, nr. 2.932D/2022, nr. 2.946D/2022, nr. 2.963D/2022, nr. 2.964D/2022, nr. 93D/2023, nr. 641D-645D/2023 şi nr. 729D/2023 la Dosarul nr. 2.535D/2022, care a fost primul înregistrat.6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând, în esenţă, că textele de lege criticate prevăd o derogare pentru o perioadă de un an de la creşterile salariale preconizate de Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, fără a afecta substanţa drepturilor constituţionale pretins încălcate. În plus, art. 16 din Constituţie nu este incident, deoarece autorul excepţiei compară regimuri juridice specifice unor categorii profesionale diferite, şi nici art. 53 din Legea fundamentală, care, în lipsa constatării restrângerii exerciţiului vreunui drept sau libertăţi fundamentale, nu are incidenţă în cauză. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:7. Prin Încheierea din 3 noiembrie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 1.407/30/2022 (Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.535D/2022), prin încheierile din 8 şi, respectiv, 22 noiembrie 2022, pronunţate în dosarele nr. 26.853/3/2021 şi, respectiv, nr. 35.127/3/2021 (dosarele Curţii Constituţionale nr. 2.594D/2022 şi nr. 2.717D/2022), prin încheierile din 10 noiembrie, 31 octombrie, 25 octombrie, 21 octombrie, 31 octombrie şi, respectiv, 13 decembrie 2022, pronunţate în dosarele nr. 787/113/2022, nr. 5.901/99/2021, nr. 29.822/3/2021, nr. 64/113/2022, nr. 6.643/99/2021 şi, respectiv, nr. 35.116/3/2021 (dosarele Curţii Constituţionale nr. 2.655D/2022, nr. 2.657D/2022, nr. 2.688D/2022, nr. 2.703D/2022, nr. 2.808D/2022 şi nr. 93D/2023), prin încheierile din 21 noiembrie 2022 şi din 15 martie 2023, pronunţate în dosarele nr. 1.544/107/2021 şi nr. 1.672/107/2021 (dosarele Curţii Constituţionale nr. 2.702D/2022 şi nr. 729D/2023), prin Decizia nr. 674 din 17 noiembrie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 5.815/99/2021 (Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.929D/2022), prin Decizia civilă nr. 2.826 din 16 noiembrie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 1.365/87/2021 (Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.932D/2022), prin Încheierea din 21 noiembrie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 1.722/118/2022 (Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.946D/2022); prin deciziile nr. 677 şi nr. 665 din 25 octombrie 2022, pronunţate în dosarele nr. 289/99/2022 şi nr. 2.569/89/2021 (dosarele Curţii Constituţionale nr. 2.963D/2022 şi nr. 2.964D/2022); prin încheierile din 7 martie 2023, pronunţate în dosarele nr. 1.836/101/2022, nr. 1.841/101/2022, nr. 1.842/101/2022, nr. 1.848/101/2022 şi nr. 1.850/101/2022 (dosarele Curţii Constituţionale nr. 641D-645D/2022), Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal, Curtea de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Curtea de Apel Galaţi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Curtea de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, Curtea de Apel Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene.
8. Excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne (MAI), în numele şi pentru unii membri de sindicat.9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile legale criticate instituie o derogare de la regula aplicării etapizate a creşterilor salariale, stabilită pentru perioada 2019-2022 de art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017. 10. Se susţine că adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 a condus la încălcarea condiţiilor de predictibilitate şi previzibilitate a legii, având în vedere că practica îngheţării salariilor prin ordonanţă de urgenţă nu este compatibilă cu natura drepturilor salariale asigurate din bugetul de stat, care trebuie să aibă la bază un mecanism transparent de stabilire şi să fie clare, previzibile şi predictibile. În acest sens, este indicată jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului (Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011). 11. Se mai arată că, deşi Legea-cadru nr. 153/2017 enumeră printre principiile sale eliminarea inechităţilor salariale, chiar acest act normativ instituie, la art. 38 alin. (2) şi (3), exceptări de la regula aplicării etapizate, însă funcţionarii cu statut special din MAI şi militarii nu se regăsesc printre aceste categorii socioprofesionale exceptate, astfel că aplicarea Legii-cadru nr. 153/2017 s-a făcut iniţial diferenţiat, cu un calendar diferit în funcţie de categoria socioprofesională. Criteriul temporal al unor legi care, în practică, nu s-au aplicat (Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice) sau care au fost aplicate integral doar unor categorii socioprofesionale, în timp ce altora doar parţial, aşa cum este Legea-cadru nr. 153/2017, limitând astfel unele drepturi salariale, în sensul că anumite componente salariale, începând cu salariul de funcţie şi continuând cu sporuri şi alte drepturi salariale, nu s-au aplicat, încalcă principiul egalităţii în drepturi, echităţii şi egalităţii de tratament, precum şi caracterul unitar al unei legi de salarizare unice în sistemul bugetar. 12. Aşadar, chiar şi anterior îngheţării salariilor prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020, existau diferenţieri între diferite categorii socioprofesionale, precum funcţionarii publici cu statut special, îngheţarea neavând decât efectul perpetuării discriminărilor între categoria menţionată anterior şi celelalte cărora li s-au aplicat dispoziţii care au dus la majorări salariale doar cu privire la acestea. 13. Autorul excepţiei consideră că au fost încălcate şi prevederile art. 53 din Constituţie, deoarece restrângerea exerciţiului unor drepturi fundamentale poate avea loc doar în condiţii stricte, iar motivele invocate la adoptarea ordonanţei de urgenţă criticate nu pot constitui o justificare pentru neacordarea unor drepturi. 14. De altfel, Curtea Constituţională a sancţionat în jurisprudenţa sa dispoziţii din ordonanţe de urgenţă prin care se prevedeau creşteri salariale mai mici decât cele acordate printr-o lege anterioară (deciziile nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, nr. 989 din 30 iunie 2009, nr. 872 din 25 iunie 2010).
15. O altă discriminare ce nu se poate justifica în mod obiectiv în cadrul sistemului de salarizare a fost creată între poliţişti/militari şi personalul bugetar prevăzut de Legea nr. 205/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, şi anume personalul didactic medico-farmaceutic din universităţi care au în structură facultăţi de medicină, medicină dentară şi farmacie acreditate, cu privire la care legiuitorul a reglementat un nou drept salarial, în timp ce pentru prima categorie menţionată a dispus îngheţarea salariilor prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020. Or, nediscriminarea este un principiu de drept universal, prevăzut de Constituţia României, de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, fiind protejat şi la nivelul viziunii şi politicilor Uniunii Europene, cum ar fi Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi, în particular, două directive care vizează integrarea în domeniul forţei de muncă a cetăţenilor (Directiva 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă şi Directiva 2000/43/CE de punere în aplicare a principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică), toate aceste acte normative fiind, prin urmare, încălcate.16. Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal, Curtea de Apel Galaţi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Curtea de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, Curtea de Apel Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 17. Curtea de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal (în dosarele Curţii Constituţionale nr. 2.594D/2022 şi nr. 2.717D/2022) nu şi-a exprimat opinia cu privire la temeinicia excepţiei de neconstituţionalitate, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992. 18. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.19. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:20.
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.21. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1332 din 31 decembrie 2020, care au următorul conţinut: „(1) Prin derogare de la prevederile art. 38 alin. (4) şi (4^1) lit. c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, în anul 2021, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcţie/salariilor de funcţie/indemnizaţiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2020 în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.“22. Dispoziţiile legale criticate nu mai sunt în prezent în vigoare, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 având aplicabilitate limitată în timp, doar pentru anul 2021. Cu toate acestea, în considerarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, instanţa de contencios constituţional se va pronunţa asupra constituţionalităţii acestora în redactarea care continuă, şi după ieşirea lor din vigoare, să producă efecte juridice în cauzele în care excepţiile au fost invocate.23. Textele din Constituţie invocate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate sunt cele ale art. 1 alin. (5) referitoare la principiul legalităţii, ale art. 4 alin. (2) şi ale art. 16 alin. (1) şi (2) cu privire la principiul nediscriminării şi egalitatea în drepturi, ale art. 44 alin. (1) şi (2) privind protecţia dreptului de proprietate, ale art. 47 - Nivelul de trai şi ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.24. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că în jurisprudenţa sa recentă, respectiv prin Decizia nr. 388 din 17 septembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1247 din 11 decembrie 2024, Decizia nr. 515 din 17 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 10 februarie 2025, Decizia nr. 531 din 22 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 14 februarie 2025, şi Decizia nr. 631 din 7 noiembrie 2024*), nepublicată încă în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunţării prezentei decizii, a constatat constituţionalitatea dispoziţiilor art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 faţă de critici identice formulate de acelaşi autor ca în prezenta cauză, respectiv Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele şi pentru unii membri de sindicat.*) Decizia nr. 631 din 7 noiembrie 2024 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 28 martie 2025.25. În esenţă, prin deciziile anterior menţionate, Curtea Constituţională a reţinut că dispoziţiile art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 stabilesc menţinerea pentru anul 2021 a aceluiaşi nivel salarial cu cel aferent lunii decembrie 2020, în toate componentele sale (sporuri, indemnizaţii, compensaţii, prime, indemnizaţia de hrană şi alte componente ale sistemului de salarizare), în măsura în care personalul bugetar ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, şi că această măsură se încadrează în setul de măsuri fiscal-bugetare adoptate în contextul răspândirii coronavirusului SARS-CoV-2 şi al pandemiei de COVID-19. Curtea a reţinut că ordonanţa de urgenţă criticată a fost adoptată într-o situaţie extraordinară, a cărei reglementare nu putea fi amânată fără riscul producerii unor consecinţe deosebit de grave şi insurmontabile la nivelul întregii societăţi.26. Curtea a arătat că nu se poate accepta critica potrivit căreia această ordonanţă de urgenţă ar fi nelegală în raport cu Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, deoarece legiuitorul delegat are competenţa constituţională să uzeze de astfel de instrumente normative şi procedee de reglementare - de derogare de la legea menţionată, în cazul de faţă -, în temeiul dispoziţiilor cuprinse în art. 115 alin. (4)-(6) din Legea fundamentală. Prin esenţa ei, ordonanţa de urgenţă reflectă modalitatea constituţională excepţională de legiferare, prin care puterea executivă - reprezentată de Guvern - este abilitată să intervină rapid, cu măsuri ferme şi de aplicabilitate imediată, pentru îndepărtarea anumitor consecinţe negative sau riscuri generate de o situaţie neobişnuită, cu caracter extraordinar, astfel că, în acest context, este improprie invocarea aşteptărilor legitime ce decurg prin raportare la legile-cadru într-o materie sau alta, menite, de regulă, să implementeze pe termen mediu şi/sau lung politica legislativă în respectivul domeniu, în condiţii obişnuite, de normalitate (paragraful 30 din Decizia nr. 388 din 17 septembrie 2024, precitată).
27. Cât priveşte pretinsa încălcare a principiului nediscriminării şi al egalităţii, ocrotit prin art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, Curtea a conchis că măsura restrictivă de menţinere a veniturilor salariale din anul 2021 la nivelul celor acordate pentru luna decembrie 2020 se aplică întregului personal plătit din fonduri publice, a cărui salarizare este reglementată de Legea-cadru nr. 153/2017, fără niciun fel de discriminare. Curtea a reţinut că invocarea unui nou drept salarial reglementat prin Legea nr. 205/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 858 din 18 septembrie 2020, Curtea a reţinut că însăşi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 a dispus, în art. VII, prorogarea pentru luna ianuarie 2022 a termenului pentru aplicarea acestui nou drept salarial, astfel că, în realitate, acesta nu a fost acordat, susţinerile autorului excepţiei neavând suport real. 28. Curtea nu a putut reţine nici încălcarea dreptului de proprietate, sens în care a reamintit că noţiunea de „bun“, consacrată de art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi analizată în accepţiunea conferită acesteia de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, nu este aplicabilă salariului care urmează să fie plătit în viitor, în virtutea distincţiei dintre dreptul persoanei de a continua să primească, în viitor, un salariu într-un anumit cuantum şi dreptul de a primi efectiv salariul cuvenit pentru perioada în care munca a fost prestată (Decizia nr. 31 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 13 mai 2013, Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 19 aprilie 2007, pronunţată în Cauza Vilho Eskelinen împotriva Finlandei, paragraful 94). Curtea a reamintit, în acest context, dreptul autorităţii legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului reţinând, în această privinţă, că statul este cel în măsură să stabilească valoarea sumelor care urmează să fie plătite angajaţilor săi din bugetul de stat. 29. Cu privire la art. 47 din Constituţie privind nivelul de trai decent, Curtea a conchis, în raport cu jurisprudenţa sa în materie, că măsura restrictivă criticată se integrează în ansamblul de acţiuni ale statului de adaptare la resursele financiare existente în raport cu necesităţile existente la momentul adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 şi nu contravine obligaţiei statului de a institui, conform art. 41 alin. (2) din Constituţie, un salariu minim pe ţară, astfel că nu s-a putut reţine o afectare a nivelului de trai decent.30. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 53 din Constituţie, Curtea a reţinut că acestea nu pot fi incidente, întrucât se referă la condiţiile în care exerciţiul unui drept sau al unei libertăţi fundamentale poate fi restrâns numai prin lege, înţeleasă în accepţiunea sa strictă, de act juridic formal adoptat de Parlament, şi nu prin alt act normativ. Or, în prezenta cauză sunt criticate dispoziţii cuprinse într-o ordonanţă de urgenţă a Guvernului, tip de act normativ faţă de care, sub aspectul interzicerii afectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale, îşi pot găsi incidenţa prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie. De vreme ce Curtea a constatat neîntemeinicia criticilor de neconstituţionalitate formulate prin raportare la dispoziţiile art. 16, 44 şi 47 din Constituţie, nu poate fi reţinută nici nerespectarea normelor cuprinse în art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală.31. Curtea Constituţională observă că, în lipsa unor elemente de noutate care să justifice schimbarea jurisprudenţei constituţionale în materie, soluţia pronunţată prin deciziile anterior indicate şi considerentele pe care aceasta se fundamentează se impun să fie menţinute şi în prezenta cauză.32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legiiHOTĂRĂŞTE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele şi pentru unii membrii de sindicat (Florin Albu, Ofelia Zoe Bochis şi alţii), în dosarele nr. 1.407/30/2022, nr. 26.853/3/2021, nr. 35.127/3/2021, nr. 787/113/2022, nr. 5.901/99/2021, nr. 29.822/3/2021, nr. 64/113/2022, nr. 6.643/99/2021, nr. 35.116/3/2021, nr. 1.544/107/2021, nr. 1.672/107/2021, nr. 5.815/99/2021, nr. 1.365/87/2021, nr. 1.722/118/2022, nr. 289/99/2022, nr. 2.569/89/2021, nr. 1.836/101/2022, nr. 1.841/101/2022, nr. 1.842/101/2022, nr. 1.848/101/2022 şi nr. 1.850/101/2022 ale Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Galaţi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi ale Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Galaţi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 27 februarie 2025.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
pentru MARIAN ENACHE,în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează
Elena-Simina Tănăsescu
Magistrat-asistent-şef,
Claudia-Margareta Krupenschi------
| EMITENT |
| Marian Enache | - preşedinte |
| Mihaela Ciochină | - judecător |
| Cristian Deliorga | - judecător |
| Dimitrie-Bogdan Licu | - judecător |
| Laura-Iuliana Scântei | - judecător |
| Gheorghe Stan | - judecător |
| Livia Doina Stanciu | - judecător |
| Elena-Simina Tănăsescu | - judecător |
| Varga Attila | - judecător |
| Claudia-Margareta Krupenschi | - magistrat-asistent-şef |
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
pentru MARIAN ENACHE,în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează
Elena-Simina Tănăsescu
Magistrat-asistent-şef,
Claudia-Margareta Krupenschi------
