Structură Act

Comunicate
DECIZIA nr. 286 din 29 mai 2025referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 din Codul penal
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 909 din 2 octombrie 2025Data intrării în vigoare 02-10-2025



    Marian Enache- preşedinte
    Mihaela Ciochină- judecător
    Cristian Deliorga- judecător
    Dimitrie-Bogdan Licu- judecător
    Laura-Iuliana Scântei- judecător
    Gheorghe Stan- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Elena-Simina Tănăsescu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Cristina Teodora Pop- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 din Codul penal, excepţie ridicată de Kovacs Mircea Ioan în Dosarul nr. 4.284/271/2020/a2 al Judecătoriei Oradea - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 457D/2021.2.
     La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a depus la dosarul cauzei note scrise, prin care a invocat excepţia nelegalei compuneri a completului Curţii Constituţionale.    3. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei anterior menţionate ca inadmisibilă, având în vedere dispoziţiile art. 51 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.4. Curtea respinge excepţia formulată de autorul excepţiei ca inadmisibilă, potrivit aceluiaşi temei legal.5. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă. Este invocată în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 429 din 24 septembrie 2024.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:6. Prin Încheierea din 23 decembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 4.284/271/2020/a2, Judecătoria Oradea - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41 din Codul penal, excepţie ridicată de Kovacs Mircea Ioan într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăţiei inculpatului sub aspectul comiterii infracţiunii de inducere în eroare a organelor judiciare.7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 41 din Codul penal sunt neconstituţionale în măsura în care hotărârea judecătorească de condamnare este pronunţată cu încălcarea legii, „iar această încălcare se dovedeşte că a fost solicitată spre cercetare în conformitate cu art. 129 din Constituţie“. Se face referire la detalii referitoare la situaţia de fapt şi la modalitatea de soluţionare de către organele judiciare a cauzei în care a fost invocată prezenta excepţie. Se susţine că hotărârile judecătoreşti pronunţate în cauza anterior menţionată sunt contrare dreptului european. De asemenea, se susţine că Direcţia Naţională Anticorupţie este organizată în mod nelegal întrucât nu este o unitate de parchet care să funcţioneze pe lângă o instanţă, motiv pentru care hotărârile judecătoreşti pronunţate pe baza rechizitoriilor emise de procurori care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie sunt nelegale, neputând constitui primul element al recidivei. Se susţine, totodată, că probele administrate în prezenta cauză au fost furnizate de ofiţeri ai Serviciului Român de Informaţii.
    8. Judecătoria Oradea - Secţia penală opinează că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se arată în acest sens că prevederile art. 41 din Codul penal - ce reglementează recidiva, ca formă a pluralităţii de infracţiuni, care este condiţionată de pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive la pedeapsa închisorii mai mare de un an, hotărâre care produce efectul autorităţii de lucru judecat - se aplică în mod nediscriminatoriu persoanelor care se află în ipoteza prevăzută de norma penală anterior menţionată, relevantă fiind perseverenţa făptuitorului în conduita sa antisocială. Se susţine, de asemenea, că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 53, 124 şi 129 din Constituţie şi că susţinerea inculpatului, potrivit căreia sentinţa penală pronunţată în privinţa sa în cauza în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate este nelegală, nu este de natură să implice neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate.9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.10. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este, în principal, inadmisibilă şi, în subsidiar, neîntemeiată. Referitor la caracterul inadmisibil al excepţiei de neconstituţionalitate, se arată că autorul nu argumentează în ce constă contrarietatea dintre prevederile art. 41 din Codul penal şi dispoziţiile constituţionale invocate, excepţia fiind aşadar nemotivată, aspect ce contravine prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Se arată, totodată, că autorul excepţiei critică modalitatea de soluţionare de către organele judiciare a cauzei în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate, aspect care excedează competenţei instanţei de contencios constituţional, întrucât interpretarea şi aplicarea legii în cauze deduse judecăţii reprezintă atribuţia exclusivă a instanţelor judecătoreşti. Pe fondul excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile art. 52 din Constituţie nu sunt incidente în prezenta cauză întrucât reglementează drepturile persoanei vătămate de o autoritate publică. Se susţine, de asemenea, că prevederile art. 41 din Codul penal nu contravin nici prevederilor art. 124 din Constituţie ce reglementează înfăptuirea justiţiei.11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 41 - Recidiva din Codul penal, care au următorul cuprins: (1)
     Există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an şi până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie sau cu intenţie depăşită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare.    (2) Există recidivă şi în cazul în care una dintre pedepsele prevăzute în alin. (1) este detenţiunea pe viaţă.(3) Pentru stabilirea stării de recidivă se ţine seama şi de hotărârea de condamnare pronunţată în străinătate, pentru o faptă prevăzută şi de legea penală română, dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit legii.    14. Se susţine că textele legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) cu privire la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) cu privire la dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, ale art. 52 cu privire la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 124 referitoare la înfăptuirea justiţiei şi ale art. 129 cu privire la folosirea căilor de atac.15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că în susţinerea acesteia autorul nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, ci invocă aspecte referitoare la corecta soluţionare a hotărârilor judecătoreşti - în speţă, cele care constituie primul termen al recidivei - şi la legalitatea administrării probelor în cauza în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate. Or, toate aceste aspecte excedează competenţei instanţei de contencios constituţional, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată“. Pentru aceste considerente, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 din Codul penal este inadmisibilă.16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 din Codul penal, excepţie invocată de Kovacs Mircea Ioan în Dosarul nr. 4.284/271/2020/a2 al Judecătoriei Oradea - Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Oradea - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 29 mai 2025.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
    pentru MARIAN ENACHE,    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează
    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
    Magistrat-asistent,
    Cristina Teodora Pop    -----




    logo Blog