DECIZIA nr. 673 din 3 decembrie 2024referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 194 pct. 39 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 1041 din 11 noiembrie 2025Data intrării în vigoare 11-11-2025
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 194 pct. 39 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, excepţie ridicată de Societatea Euro Seven Industry - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 59/299/2019 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă, de Societatea Euro Seven Industry - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 22.578/299/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, precum şi de către Societatea Delagaz&Energie - S.R.L. din Tărlungeni, judeţul Braşov, în Dosarul nr. 21.565/4/2019 al Judecătoriei Braşov - Secţia civilă şi care formează obiectul dosarelor conexate ale Curţii Constituţionale nr. 2.215D/2019, nr. 176D/2020 şi nr. 857D/2021.2. Dezbaterile au avut loc la data de 5 noiembrie 2024, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea a conexat dosarele nr. 176D/2020 şi nr. 857D/2021 la Dosarul nr. 2.215D/2019, şi, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce au format obiectul cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunţarea pentru data de 3 decembrie 2024, dată la care a pronunţat prezenta decizie.
CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:3. Prin Încheierea din 31 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 59/299/2019, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 194 pct. 39 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, excepţie ridicată de Societatea Euro Seven Industry - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevăzute de art. 194 pct. 39 din Legea nr. 123/2012.4. Prin Decizia civilă nr. 3.577 din 1 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 22.578/299/2018, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 194 pct. 39 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, excepţie ridicată de Societatea Euro Seven Industry - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevăzute de art. 194 pct. 39 din Legea nr. 123/2012.5. Prin Încheierea din 5 martie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 21.565/4/2019, Judecătoria Braşov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 194 pct. 39 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, excepţie ridicată de Societatea Delagaz&Energie - S.R.L. din Tărlungeni, judeţul Braşov, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevăzute de art. 194 pct. 39 din Legea nr. 123/2012.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarele acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate nu îndeplinesc condiţiile de claritate şi previzibilitate, întrucât niciun operator economic din sectorul gazelor naturale nu poate cunoaşte din textul normei juridice care sunt actele şi omisiunile ce pot angaja răspunderea sa contravenţională şi criteriile de individualizare a sancţiunilor.7. În acest sens au fost invocate considerentele Deciziei nr. 244 din 19 aprilie 2016, ale Deciziei nr. 17 din 21 ianuarie 2015, ale Deciziei nr. 363 din 7 mai 2015, ale Deciziei nr. 637 din 13 octombrie 2015, ale Deciziei nr. 818 din 7 decembrie 2017 şi ale Deciziei nr. 252 din 19 aprilie 2018, subliniindu-se că dacă, în domeniul raporturilor de serviciu, Curtea Constituţională consideră că nu poate fi permisă reglementarea unor efecte importante prin trimiterea la acte administrative cu forţă juridică inferioară legii, cu atât mai mult este de neacceptat ca reglementarea răspunderii contravenţionale a unui subiect de drept să se poată realiza prin trimiterea la acte administrative cu forţă juridică inferioară legii.8. Cu privire la neconformitatea dispoziţiilor legale criticate cu prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, se arată că dreptul la un proces echitabil nu poate fi garantat dacă nu este dublat şi de principiul securităţii juridice, care presupune o atenţie sporită asupra calităţii legii, astfel încât atât subiectul de drept care trebuie să îşi conformeze conduita prescripţiilor acesteia, cât şi organul constatator chemat să pună în executare legea şi instanţa de judecată care interpretează şi aplică legea să aibă în faţă un standard obiectiv la care să se raporteze, în caz contrar, pentru aceeaşi faptă, un subiect de drept putând ajunge să fie sancţionat contravenţional în funcţie de aprecierea unui organ constatator şi a unei instanţe de judecată, iar un altul, dimpotrivă, să nu se afle în această situaţie, de vreme ce un alt organ constatator şi o altă instanţă judecătorească nu ar considera că fapta constituie contravenţie. Întrucât legiuitorul lasă această posibilitate de sancţionare contravenţională în baza unor criterii exclusiv subiective ale celui care aplică sancţiunea, în baza unei norme care nu respectă cerinţele accesibilităţii şi previzibilităţii, astfel cum acestea au fost definite în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, se creează posibilitatea ca anumiţi operatori economici să beneficieze de un avantaj nejustificat în raport cu alţii prin aceea că, în lipsa unor standarde obiective minimale, întotdeauna pentru aceeaşi faptă vor exista sancţiuni diferite aplicate, precum şi soluţii diferite ale unor instanţe judecătoreşti. Aprecierea pur subiectivă permisă de lege în a aplica o sancţiune contravenţională izvorăşte din voinţa agenţilor constatatori, ceea ce imprimă un caracter aleatoriu tragerii la răspundere contravenţională.
9. Cu privire la neconformitatea dispoziţiilor legale criticate cu prevederile art. 20 alin. (1) din Constituţie, s-a arătat că textul legal criticat este incompatibil cu cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 26 aprilie 1979, pronunţată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord şi în Hotărârea din 25 aprilie 2006, pronunţată în Cauza Dammann împotriva Elveţiei, în care Curtea de la Strasbourg a stabilit că, pentru a fi considerată „lege“, norma trebuie să fie enunţată cu suficientă precizie pentru a permite individului să îşi regleze conduita şi să prevadă consecinţele ce pot decurge dintr-un act determinat şi, totodată, norma trebuie să ofere o anumită garanţie contra atingerilor arbitrare ale puterii publice.10. Astfel, s-a ajuns în situaţia în care să fie considerate contravenţii fapta de a nu transmite studiul tehnico-economic în termenul prevăzut de procedura privind elaborarea studiului tehnico-economic în vederea realizării obiectivelor din sectorul gazelor naturale, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 104/2015, fapta de a nu calcula în mod corespunzător acest studiu prevăzut de procedura menţionată anterior, precum şi fapta de a factura direct către clienţi diferiţi în mod suplimentar faţă de contravaloarea gazelor naturale facturate anterior acestora la anumite preţuri reglementate stabilite de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE). Or, toate aceste fapte sancţionate nu au un suport expres în Legea nr. 123/2012, ci reprezintă aprecieri subiective ale organelor de constatare care le includ în sfera generoasă a textului art. 194 pct. 39 din legea precitată, în care, de altfel, poate fi inclusă teoretic orice abatere, chiar dacă este nesemnificativă şi nu prezintă un pericol social.11. De asemenea, în condiţiile în care sancţiunea este aplicată prin lege, fapta calificată de lege drept contravenţie trebuie în mod necesar să aibă elementul material prevăzut în lege, fără ca pentru determinarea acestui element material destinatarii legii şi organele de control să fie nevoite să recurgă la acte de nivel secundar care intră în vigoare ulterior intrării în vigoare a legii care prevede contravenţia. Astfel, se ajunge în situaţia în care ANRE legiferează, tot ea interpretează ce a legiferat şi tot ANRE îndeplineşte atribuţii din sfera executivului constatând şi sancţionând abaterile de la ceea ce a legiferat, fapt de natură să determine şi încălcarea principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat.12. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă şi Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 13. Astfel, cele două instanţe arată că art. 194 pct. 39 din Legea nr. 123/2012 reprezintă o normă în alb, al cărei conţinut nu poate fi disociat, pe de o parte, de dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. a) şi q) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, potrivit cărora ANRE are printre atribuţiile şi competenţele sale în sectorul gazelor naturale inclusiv emiterea deciziilor, a ordinelor şi a avizelor conforme pentru operatorii economici din sectorul gazelor naturale, iar reglementările tehnice, comerciale, economice sau operaţionale elaborate de către această autoritate administrativă autonomă cu personalitate juridică, aflată sub control parlamentar, au caracter obligatoriu pentru funcţionarea sectorului gazelor naturale [aspect ce reprezintă o concretizare a obiectului său de activitate şi a scopului pentru care a fost înfiinţată, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 1 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă mai sus menţionată, coroborate cu cele ale art. 7^1 din Legea nr. 123/2012] şi, pe de altă parte, de prevederile specifice din Legea nr. 123/2012, cum este cazul art. 151 alin. (5) din actul normativ invocat, care instituie în sarcina ANRE obligaţia de a adopta reglementări în executarea dispoziţiilor actului normativ criticat, în vederea ducerii la îndeplinire a atribuţiilor sale.14. Or, în condiţiile în care ordinele şi deciziile ANRE sunt emise în temeiul dispoziţiilor legale şi în aplicarea acestora şi sunt obligatorii pentru părţi până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile contrare, dacă nu au fost revocate de emitent, conform art. 5 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007, iar domeniul reglementat presupune o anumită dinamică şi, în consecinţă, necesitatea creării premiselor adoptării rapide a unor prevederi legale de ordin tehnic, operaţional şi economic amănunţite, opţiunea legiuitorului pentru reglementarea acestor aspecte pe calea legislaţiei secundare, specializate, care este mai detaliată şi corespunde exigenţelor de schimbare, justifică inclusiv consacrarea elementelor constitutive ale unor contravenţii săvârşite în domeniul ce intră sub incidenţa Legii nr. 123/2012, prin intermediul unei norme în alb, al cărei conţinut urmează să fie integrat, completat prin ordine cu caracter normativ sau prin decizii emise de autoritatea de reglementare în sectorul energiei electrice, termice şi al gazelor naturale. În aprecierea instanţei, prin prisma considerentelor mai sus menţionate privind necesitatea reglementarii amănunţite a domeniului ce intră sub incidenţa Legii nr. 123/2012, inclusiv prin intermediul legislaţiei secundare, prin adoptarea unei norme juridice precum cea pentru care se solicită să se constate neconstituţionalitatea cu caracter general şi nedeterminat, nu se încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (4) din Constituţie, în componenta referitoare la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, sau dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, coroborate cu cele ale art. 20 alin. (1) din aceasta, prin raportare la calitatea legii de a fi previzibilă şi accesibilă, aşa cum rezultă inclusiv din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. 15.
În acest sens, argumentele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 244 din 19 aprilie 2016 nu pot fi reiterate şi în speţă, situaţia de faţă fiind diferită, domeniul contravenţional, spre deosebire de cel privind statutul funcţionarilor publici, neregăsindu-se printre domeniile strict şi limitativ prevăzute de art. 73 alin. (3) din Constituţie, aspect care a condus la concluzia Curţii privind faptul că trimiterea la acte administrative cu forţă juridică inferioară legii aduce atingere prevederilor art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, context în care dispoziţiile supuse controlului de constituţionalitate au fost interpretate şi prin raportare la exigenţele de previzibilitate şi accesibilitate ale legii. 16. Situaţia menţionată mai sus nu poate fi aplicată, prin analogie, în cauza de faţă, întrucât reglementarea elementelor constitutive ale contravenţiilor specifice în sectorul sectorului gazelor naturale poate fi completată, potrivit legii adoptate în domeniu - Legea nr. 123/2012 (care conţine inclusiv prevederi cu caracter special faţă de regimul juridic de drept comun consacrat prin Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu care se completează, în măsura în care nu conţine reglementări specifice) - cu ipotezele regăsite în ordinele şi deciziile ANRE, care au caracter obligatoriu pentru participanţii pe piaţa reglementată şi care respectă exigenţa de accesibilitate, fie prin publicarea lor în Monitorul Oficial al României, Partea I (în cazul ordinelor prin care se aprobă reglementările de interes general), fie prin notificarea acestora către părţile interesate.17. De asemenea, previzibilitatea şi claritatea dispoziţiilor pentru care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate nu pot fi apreciate în abstract, ci prin raportare la cerinţele de previzibilitate şi claritate conferite de reglementările ANRE cu care se completează, reglementări care, de altfel, pot fi atacate de către partea interesată în contencios administrativ şi care sunt adoptate în procedura reglementată de dispoziţiile art. 5 alin. (2) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007, al căror scop este punerea în executare a dispoziţiilor de principiu ale legislaţiei (inclusiv ale Uniunii Europene) în domeniu.18. Pentru aceleaşi considerente, dispoziţiile art. 194 pct. 39 din Legea nr. 123/2012 nu contravin nici prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor sau exigenţelor asigurării dreptului la un proces echitabil, consacrate la nivel constituţional prin prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, aspectele invocate de autoarea excepţiei privind eventuala aplicare subiectivă şi diferenţiată a dispoziţiilor legale supuse controlului de constituţionalitate nerezultând din modul de formulare a prevederilor art. 194 pct. 39 din Legea nr. 123/2012, care conţin doar dispoziţia din cadrul structurii logico-juridice a normei ce reglementează elementele constitutive ale mai multor contravenţii şi care urmează să se completeze cu prevederi distincte, în funcţie de situaţia dedusă verificărilor efectuate, conţinute în ordine şi decizii ale ANRE, cu aplicabilitate obligatorie pentru toate persoanele vizate.19. Judecătoria Braşov - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi arată că textul legal în discuţie face trimitere la fapte prevăzute ca fiind contravenţii în alte acte normative, respectiv ordine şi decizii ale ANRE, al căror conţinut din perspectiva accesibilităţii şi previzibilităţii trebuie verificat/analizat de la caz la caz, prevederea în ansamblul său fiind constituţională în raport cu textele din Constituţie invocate.20. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 21. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 22. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.23. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 194 pct. 39 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 16 iulie 2012, potrivit cărora: „Constituie contravenţii la normele privind desfăşurarea activităţilor în sectorul gazelor naturale următoarele fapte: (...) 39. nerespectarea ordinelor şi deciziilor ANRE, altele decât cele prevăzute în cuprinsul prezentului articol;“.24. Curtea observă că prevederile legale criticate au fost modificate prin art. I pct. 107 din Legea nr. 155/2020 pentru modificarea şi completarea Legii energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012 şi privind modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 27 iulie 2020, având în prezent următorul conţinut: „39. nerespectarea ordinelor şi deciziilor ANRE, altele decât cele prevăzute la contravenţiile din cuprinsul prezentului articol“. Însă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispoziţiile legale în forma criticată, întrucât continuă să producă efecte juridice în cauză.25. În opinia autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, în art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii, în art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, în art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, în art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi în art. 23 alin. (12) privind stabilirea şi aplicarea pedepselor doar în condiţiile şi în temeiul legii.26. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor legale criticate, instanţa de contencios constituţional reţine că s-a mai pronunţat asupra acestora, prin raportare la critici similare, prin Decizia nr. 387 din 4 iulie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 2 aprilie 2024, constatând că sunt constituţionale.27. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că, în materia reglementării regimului juridic al contravenţiilor, art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, stabileşte cadrul sancţionator general, alin. (2) reglementând sancţiunile contravenţionale principale (avertismentul, amenda contravenţională, prestarea unei activităţi în folosul comunităţii), iar alin. (3), sancţiunile contravenţionale complementare, în acelaşi timp art. 5 alin. (4) reglementând şi posibilitatea impunerii de noi sancţiuni contravenţionale principale şi complementare prin legi speciale. Din perspectiva regimului juridic al contravenţiilor, Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012 este o lege specială ce prevede o serie de conduite pe care le califică drept contravenţii, precum şi sancţiunile contravenţionale corespunzătoare, aplicabile subiectului de drept care încalcă norma juridică de drept contravenţional printr-o conduită contrară acesteia. În jurisprudenţa sa (Decizia nr. 152 din 6 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 13 mai 2020, paragraful 122), Curtea a reţinut că sancţiunile contravenţionale, principale şi complementare, au adresabilitate generală şi au atât un rol preventiv-educativ, cât şi unul represiv şi punitiv, reprezentând o formă de constrângere care vizează, în special, patrimoniul făptuitorului. Aplicarea sancţiunilor contravenţionale, respectiv sancţionarea propriu-zisă a subiectului de drept pentru nesocotirea normelor de drept contravenţional, are loc potrivit unor principii, similar sancţiunilor de drept penal. În acest sens, Curtea a reţinut principiul legalităţii sancţiunilor contravenţionale, principiul proporţionalităţii sancţiunilor contravenţionale şi principiul unicităţii aplicării sancţiunilor contravenţionale (non bis în idem) (a se vedea Decizia nr. 197 din 9 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 438 din 3 iunie 2019, paragraful 31). 
28. Analizând criticile de neconstituţionalitate formulate, Curtea a observat că, în cuprinsul său, Legea nr. 123/2012 reglementează contravenţiile şi sancţiunile contravenţionale referitoare la domeniul energiei electrice şi al gazelor naturale. Totodată, a observat că art. 198 alin. (1) din Legea nr. 123/2012 dispune următoarele: „Contravenţiilor prevăzute la art. 194 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia prevederilor art. 8 alin. (2) lit. a) şi ale art. 28 alin. (1) din acest ultim act normativ.“29. Cu privire la elementul material al contravenţiei stabilite de art. 194 pct. 39 din Legea nr. 123/2012, Curtea a reţinut că acesta constă în nerespectarea ordinelor şi deciziilor Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), altele decât cele prevăzute expres în cuprinsul celorlalte contravenţii prevăzute de art. 194. Astfel, nerespectarea tuturor celorlalte ordine sau decizii ale ANRE, altele decât contravenţiile care sunt prevăzute expres în art. 194 pct. 1-38 şi pct. 40-52, atrage răspunderea contravenţională sub aspectul săvârşirii contravenţiei prevăzute de art. 194 pct. 39. 30. Curtea a constatat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 18 mai 2007, prevede expres că „în exercitarea atribuţiilor de reglementare, reglementările de interes general se aprobă prin ordine ale ANRE şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I“ [art. 5 alin. (5)], iar „ordinele şi deciziile prevăzute la alin. (1) sunt obligatorii pentru părţi până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile contrare, dacă nu au fost revocate de emitent“ [art. 5 alin. (3)]. Aşadar, calificând drept contravenţie conduita de nerespectare a ordinelor şi deciziilor - dispoziţiile art. 194 pct. 39 din Legea nr. 123/2012 stabilesc, o dată în plus, obligaţia cu caracter general în sarcina nediferenţiată a destinatarilor legii de a respecta şi de a aplica toate ordinele şi deciziile ANRE.31. Dispoziţiile art. 194 pct. 39 din Legea nr. 123/2012 reprezintă, aşadar, temeiul juridic al contravenţiei-cadru prin intermediul căreia sunt sancţionate toate conduitele neconforme actelor obligatorii emise de ANRE, ordine sau decizii. Cu alte cuvinte, în cazul în care nerespectarea unui anumit ordin sau a unei anumite decizii este prevăzută distinct (a se vedea, de exemplu, sancţiunile prevăzute la pct. 14, 21 sau 23), aceasta va fi încadrată la temeiul juridic corespunzător, constituind o contravenţie de sine stătătoare. În cazul în care nerespectarea vizează un ordin sau o decizie al/a ANRE care nu se regăseşte printre cele evidenţiate în contravenţiile expres enumerate, atunci conduita culpabilă intră sub incidenţa prevederilor art. 194 pct. 39, care reglementează contravenţia-cadru. 32. Aşa fiind, Curtea a reţinut că tehnica de reglementare utilizată în cazul prevederilor legale criticate este în conformitate cu regulile instituite prin art. 3 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, potrivit căruia „actele normative prin care se stabilesc contravenţii vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contravenţii şi sancţiunea ce urmează să se aplice pentru fiecare dintre acestea (…)“. Norma contravenţională indică în mod clar şi neechivoc, în chiar cuprinsul său, obiectul material al contravenţiei, şi anume nerespectarea ordinelor şi deciziilor ANRE, astfel că este redactată cu suficientă precizie pentru a permite destinatarului să îşi controleze conduita şi să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecinţele care ar putea rezulta din săvârşirea unei anumite fapte. Altfel spus, legea defineşte în mod clar contravenţia şi sancţiunea aplicabilă, astfel încât destinatarul său să cunoască din însuşi textul normei juridice aplicabile care sunt actele, faptele sau omisiunile ce pot angaja răspunderea sa contravenţională. 33. Având în vedere aceste argumente, Curtea nu poate reţine susţinerile autoarelor excepţiei potrivit cărora o persoană poate fi sancţionată contravenţional în funcţie de aprecierea subiectivă şi arbitrară a unui organ constatator şi a unei instanţe de judecată, întrucât, aşa cum s-a arătat, elementul material al contravenţiei stabilite de art. 194 pct. 39 este clar şi neechivoc indicat de norma legală. În aceste condiţii, Curtea nu poate reţine nici încălcarea prevederilor art. 23 alin. (12) din Constituţie (a se vedea mutatis mutandis, cu privire la aplicabilitatea art. 23 alin. (12) din Constituţie, Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.360 din 27 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 15 decembrie 2009).34.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.35. În ceea ce priveşte criticile raportate la dispoziţiile constituţionale ale art. 16 pretins a fi încălcate prin faptul că, drept urmare a neîndeplinirii condiţiilor de calitate a legii, normele criticate pot fi aplicate în mod diferit atât de către agenţii constatatori, cât şi de către instanţele judecătoreşti, Curtea reţine că încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării există atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără a exista o motivare obiectivă şi rezonabilă, sau dacă există o disproporţie între scopul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite (Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994), iar dreptul la un proces echitabil presupune, din perspectiva criticată, printre altele, ca normele care stabilesc anumite sancţiuni (fie contravenţionale, fie penale), pentru a respecta standardul de protecţie a drepturilor fundamentale şi pentru a nu genera interpretări diferite de către subiecţii antereferiţi, trebuie să respecte principiul legalităţii, în componenta privind calitatea legii (Decizia nr. 72 din 29 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 2 mai 2019, paragraful 53, şi Decizia nr. 55 din 4 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 17 iunie 2020, paragraful 32). Totodată, Curtea reţine că, de principiu, orice normă juridică ce va fi aplicată pentru rezolvarea unui caz concret urmează să fie interpretată de subiecţii de drept dintr-o anumită materie, precum şi de instanţele judecătoreşti din punct de vedere judiciar şi cazual, pentru a emite un act de aplicare legal (Decizia nr. 489 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 29 august 2016, paragraful 62). Interpretarea legilor este o operaţiune raţională, utilizată de orice subiect de drept, în vederea aplicării şi respectării legii, având ca scop clarificarea înţelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanţele judecătoreşti interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluţionării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii (Decizia nr. 393 din 18 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 25 august 2020, paragraful 25). Astfel, aplicarea şi interpretarea legii sunt chestiuni ce ţin de resortul instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi, eventual, al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie (Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009).36. Or, aplicând aceste considerente de principiu în speţa dedusă judecăţii, Curtea nu poate reţine încălcarea principiului egalităţii în drepturi, întrucât normele criticate sunt aplicabile, deopotrivă, tuturor persoanelor ce intră sub incidenţa acestora şi, ţinând seama de faptul că nu s-a constatat încălcarea principiului legalităţii, pentru identitate de raţiune, nu se poate reţine nici afectarea dreptului la un proces echitabil din perspectiva criticată, mai ales că există mecanisme de control judiciar în cazul în care legea nu a fost aplicată în litera şi spiritul său, astfel că, şi din aceste puncte de vedere, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fi respinsă, ca neîntemeiată. 37. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3), Curtea constată că acestea nu sunt incidente în cauză.38. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Euro Seven Industry - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 59/299/2019 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă şi în Dosarul nr. 22.578/299/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, precum şi de către Societatea Delagaz&Energie - S.R.L. din Tărlungeni, judeţul Braşov, în Dosarul nr. 21.565/4/2019 al Judecătoriei Braşov - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 194 pct. 39 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă, Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi Judecătoriei Braşov - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 3 decembrie 2024.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
pentru MARIAN ENACHE,în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae------
| EMITENT |
| Marian Enache | - preşedinte |
| Mihaela Ciochină | - judecător |
| Cristian Deliorga | - judecător |
| Dimitrie-Bogdan Licu | - judecător |
| Laura-Iuliana Scântei | - judecător |
| Gheorghe Stan | - judecător |
| Livia Doina Stanciu | - judecător |
| Elena-Simina Tănăsescu | - judecător |
| Varga Attila | - judecător |
| Fabian Niculae | - magistrat-asistent |
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
pentru MARIAN ENACHE,în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae------
