Structură Act

Comunicate
DECIZIA nr. 234 din din 29 aprilie 2025referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 1042 din 11 noiembrie 2025Data intrării în vigoare 11-11-2025



    Marian Enache- preşedinte
    Mihaela Ciochină- judecător
    Cristian Deliorga- judecător
    Dimitrie-Bogdan Licu- judecător
    Laura-Iuliana Scântei- judecător
    Gheorghe Stan- judecător
    Elena-Simina Tănăsescu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Simina Popescu-Marin- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana Codruţa Dărângă.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, excepţie ridicată de Sindicatul „Acord“ din Târgu Mureş, în numele şi pentru membrii de sindicat Astalos Maria ş.a., în Dosarul nr. 1.685/102/2020/a1 al Tribunalului Mureş - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.135D/2021.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 359 din 27 iunie 2023.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:4. Prin Încheierea civilă nr. 375 din 17 martie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 1.685/102/2020/a1, Tribunalul Mureş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene. Excepţia a fost ridicată de reclamantul Sindicatul „Acord“ din Târgu Mureş, în numele şi pentru membrii de sindicat Astalos Maria ş.a., întro cauză având ca obiect soluţionarea cererii de acordare a unor despăgubiri băneşti rezultate din calculul unor sporuri salariale.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, deoarece nu răspund exigenţelor privind delegarea legislativă, aşa cum au fost dezvoltate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Astfel, în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, existenţa unei situaţii extraordinare (raportat strict la aplicarea în anul 2019 a dispoziţiilor Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice) nu este explicată prin argumente în favoarea limitării aplicării anumitor prevederi ale legii salarizării - respectiv plafonarea sporurilor la un anumit nivel. Din contră, în motivare se arată necesitatea aplicării devansate, în trei etape, a nivelului de salarizare stabilit pentru anul 2022 în Legea-cadru nr. 153/2017 pentru personalul didactic de predare, personalul didactic auxiliar, personalul didactic de conducere, de îndrumare şi control din învăţământ (art. 55 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018). Această aplicare devansată nu produce efecte suplimentare asupra bugetului din anul 2019, întrucât personalul didactic beneficiază, în mod similar cu toate celelalte categorii de personal bugetar, de creşterea cu 1/4 a salariilor de bază din diferenţa dintre salariul de bază prevăzut de lege pentru anul 2022 şi cel din luna decembrie a anului 2018.6. În cuprinsul ordonanţei de urgenţă criticate sunt reglementate o serie de aspecte care nu au legătură şi nici nu sunt în relaţie de interdependenţă cu motivele invocate de Guvern în susţinerea urgenţei şi a situaţiei extraordinare care motivează adoptarea unei asemenea ordonanţe. În susţinerea acestei critici de neconstituţionalitate sunt invocate aspecte din jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia adoptării ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului.7. De asemenea, autorul excepţiei susţine că dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 contravin prevederilor art. 1 alin. (1), (3) şi (5) din Constituţie privind criteriile de claritate, precizie şi previzibilitate pe care un text normativ trebuie să le îndeplinească, astfel cum au fost reţinute şi în jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. În acest sens, invocă cele reţinute în Avizul Consiliului Legislativ nr. 716 din 28 decembrie 2018, care indică neconformitatea art. 34 alin. (2) din ordonanţa de urgenţă menţionată cu normele de tehnică legislativă şi, implicit, cu rigorile constituţionale. De asemenea, arată că textul de lege criticat este lipsit de previzibilitate, claritate şi precizie, întrucât dispune plafonarea sporurilor salariale, începând cu data de 1 ianuarie 2019, fără a se preciza cu exactitate care este perioada de aplicare a măsurii, în contextul altor măsuri de aplicare etapizată deja prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 (art. 38 din această lege). Totodată, în ceea ce priveşte cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar ori solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, arată că aceste drepturi se menţin cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018, norma legală fiind lipsită de previzibilitate, claritate şi precizie. De asemenea, prevederea legală criticată, potrivit căreia cuantumul sporurilor se menţine în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, nu îndeplineşte criteriile de calitate a legii, ce decurg din art. 1 alin. (5) din Constituţie.8.
     Autorul excepţiei arată că legiuitorul refuză ori tace în ceea ce priveşte introducerea unei definiţii pentru sintagma „îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii“, în contextul în care pentru alte categorii de personal bugetar, pentru aceleaşi condiţii, se oferă alt tratament salarial.    9. În continuare, autorul excepţiei susţine că dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 contravin prevederilor art. 16, 20, 41 şi 53 din Constituţie. Astfel, pentru aceleaşi condiţii de desfăşurare a activităţii, norma legală criticată creează o poziţie de inferioritate a salariaţilor reprezentaţi de Sindicatul „Acord“ din Târgu Mureş, de inegalitate în faţa prevederilor legii salarizării, faţă de alţi salariaţi din instituţie sau de alte categorii de personal din sectorul bugetar. Spre exemplificare, invocă situaţia medicilor şi a asistenţilor medicali, pentru care sporurile sunt calculate ca procent din salariul de bază, neoperând plafonarea instituită de dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, şi a şefilor de centre/contabililor din unităţile de asistenţă socială, care, ca efect al implementării în anul 2018 a măsurii privind transferul contribuţiilor de la angajator la angajat, au depăşit grila de salarizare din anul 2022. În privinţa acestora, legiuitorul a procedat la acordarea corectă a salariilor de bază, dar şi a sporurilor specifice activităţii, prin raportarea acestora la salariile de bază sub formă de procent. Având în vedere aceste aspecte, autorul excepţiei consideră că s-a creat o profundă inechitate care afectează salariaţii reclamanţi, ale căror sporuri nu sunt calculate ca procent din salariul de bază, aceştia beneficiind, pentru fiecare tip de spor, doar de suma acordată în luna decembrie 2019, înregistrând astfel substanţiale pierderi salariale. O asemenea plafonare operează în mod neconstituţional inclusiv în privinţa sporurilor salariale care se calculează prin raportare la un tarif orar (de exemplu, sporul pentru continuitatea activităţii prestate în zilele de repaus săptămânal şi sărbători legale şi sporul de noapte).10. În opinia autorului excepţiei, plafonarea sporurilor pentru anumite categorii de salariaţi, raportat la un calcul corect în cazul altor lucrători, generează şi încălcarea principiului egalităţii de tratament şi al interzicerii discriminării, a principiului „la muncă egală, salariu egal“, principii care fac obiectul mai multor reglementări internaţionale şi europene, cum ar fi: Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, Carta socială europeană revizuită, Carta comunitară a drepturilor fundamentale ale lucrătorilor.11. Totodată, autorul excepţiei susţine că dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 încalcă şi prevederile art. 41 alin. (2), ale art. 44 alin. (1) şi ale art. 53 din Constituţie. Dispoziţiile de lege criticate sunt lipsite de previzibilitate, întrucât nu precizează un termen când măsura de austeritate va înceta şi nici suma efectivă de care salariaţii vor fi privaţi ca efect al implementării acesteia. În acest fel, este afectat dreptul de proprietate al salariatului asupra unei părţi a salariului (cea referitoare la sporuri), ceea ce este incompatibil cu dreptul la măsuri de protecţie adecvate (art. 41 din Constituţie), precum şi cu prevederile art. 53 din Constituţie privind restrângerea exercitării dreptului la salariu, iar măsura plafonării sporurilor nu îndeplineşte niciunul dintre criteriile prevăzute expres în acest articol constituţional. Una dintre cerinţele Constituţiei este ca o măsură de acest fel să fie limitată în timp, însă nici sub acest aspect plafonarea sporurilor instituită de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 nu este compatibilă cu dispoziţiile constituţionale, neexistând un reper temporar fix în care aceasta să fie aplicată, devenind, în lipsa altui text sau termen, o măsură definitivă, condamnabilă din perspectiva principiilor constituţionale.12. Autorul excepţiei invocă şi existenţa unor neconcordanţe cu definiţiile şi terminologia regăsite în dispoziţiile art. 7 din Legea-cadru nr. 153/2017. Din analiza sistematică a prevederilor legale mai sus citate, raportat la faptul că legiuitorul însuşi îşi impune respectarea anumitor principii, definiţii, modalităţi de calcul, care sunt şi rămân exclusiv cele prevăzute doar de Legea-cadru nr. 153/2017, nu se poate accepta o altă soluţie legislativă profund discriminatorie prin care se schimbă modalitatea de calcul şi care generează grave şi condamnabile inechităţi între alte categorii de salariaţi. Astfel, prevederile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 aduc atingere şi principiilor sistemului de salarizare, prevăzute de art. 6 din legea-cadru.13. În consecinţă, autorul excepţiei apreciază că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 reglementează un mod de calcul al sporurilor salariale care încalcă principiile mai sus enunţate, generând pentru aceleaşi condiţii de desfăşurare a activităţii remuneraţii diferite, de natură să priveze salariaţii de o parte însemnată din drepturile salariale - componentă a dreptului de proprietate, conform Constituţiei.14. Tribunalul Mureş - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care reţine, în esenţă, că nu există în dispoziţiile legale criticate norme care să excepteze de la plafonarea cuantumului sporurilor salariaţi din sectorul bugetar aflaţi în situaţii analoage sau comparabile cu membrii de sindicat pentru care s-a formulat acţiunea. Totodată, dispoziţiile legale criticate nu îngrădesc în niciun mod dreptul la muncă sau alegerea profesiei ori a meseriei şi nici nu îngrădesc în vreun mod securitatea şi sănătatea salariaţilor. Nu se poate considera că ar fi încălcat dreptul de proprietate al salariaţilor asupra unei părţi a salariului (sporurile), având în vedere că acordarea/limitarea/suspendarea sporurilor este o problemă de legiferare şi nu de interpretare a legii. Salariaţii nu au deţinut un „bun“, pentru a se putea constata că dreptul lor de proprietate asupra bunului respectiv ar fi fost încălcat prin edictarea textului legal criticat, de vreme ce, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul la un salariu într-un anumit cuantum este considerat „bun“ în sensul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale doar în privinţa perioadei în care munca a fost prestată, iar normele legale recunoşteau un anumit cuantum al salariului. Faptul că nu li s-a acordat membrilor de sindicat o creştere a cuantumului sporurilor nu înseamnă că li s-a încălcat dreptul de proprietate sau că li s-ar fi restrâns exerciţiul unor drepturi.
    15. În opinia instanţei judecătoreşti, nu sunt încălcate nici dispoziţiile art. 115 alin. (4) din Constituţie, având în vedere argumentele prezentate de Guvern în preambulul ordonanţei de urgenţă criticate. Textul legal este clar, precis şi nu se poate considera că nu ar îndeplini condiţiile de previzibilitate, deoarece acesta doar menţine o stare de fapt existentă la momentul adoptării sale, respectiv menţine cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.16. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1116 din 29 decembrie 2018, potrivit cărora: „Începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.“20. Curtea observă că dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 au avut o aplicare limitată în timp. Totodată, Curtea observă că dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 au fost modificate prin art. I pct. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 9 ianuarie 2020. Însă, potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. În consecinţă, având în vedere aplicabilitatea în cauza în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege cu care a fost sesizată şi ţinând seama de motivarea excepţiei, precum şi de caracterul eterogen al conţinutului normativ al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, Curtea urmează să analizeze constituţionalitatea dispoziţiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, în redactarea criticată de autorii excepţiei, atât din punct de vedere extrinsec, cât şi intrinsec.
    21. În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (1), (3) şi (5) privind statul român, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 41 privind dreptul la muncă şi protecţia socială a muncii, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 115 alin. (4) privind condiţiile adoptării ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile referitoare la egalitatea de tratament şi interzicerea discriminării, precum şi principiul „la muncă egală, salariu egal“ din cuprinsul Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, al Pactului internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, al Cartei sociale europene revizuite şi al Cartei comunitare a drepturilor fundamentale ale lucrătorilor.22. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate exercitat prin prisma unor critici similare celor formulate în prezenta cauză, excepţia de neconstituţionalitate fiind respinsă, ca neîntemeiată (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 359 din 27 iunie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1040 din 16 noiembrie 2023, sau Decizia nr. 809 din 7 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 22 februarie 2022).23. Referitor la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă raportate la art. 115 alin. (4) din Constituţie, Curtea, având în vedere cele menţionate în nota de fundamentare a ordonanţei de urgenţă a Guvernului, precum şi preambulul acesteia în care s-a menţionat că neadoptarea în regim de urgenţă a măsurilor fiscal-bugetare propuse ar genera un impact suplimentar asupra deficitului bugetului general consolidat, afectând în mod semnificativ sustenabilitatea finanţelor publice, a constatat caracterul urgent al adoptării măsurilor, acestea fiind necesare la fundamentarea strategiei fiscal-bugetare pe perioada 20192021, a bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2019. Urgenţa este, aşadar, motivată în cuprinsul ordonanţei de urgenţă criticate. De asemenea, Curtea a apreciat că situaţia care impune adoptarea acestor măsuri constituie o stare de fapt obiectivă, independentă de voinţa Guvernului, care poate fi încadrată în conceptul constituţional de „situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată“, astfel cum acesta a fost definit în jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional.24. De asemenea, reţinând că legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales a celor sociale şi economice, de o marjă de apreciere, pentru a se pronunţa atât asupra existenţei unei probleme de interes public, care necesită un act normativ, cât şi asupra alegerii modalităţilor de aplicare a acestuia, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 115 alin. (4) din Constituţie nu sunt încălcate.25. În continuare, examinând criticile de neconstituţionalitate intrinsecă formulate în raport cu art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, Curtea a reţinut că, analizate în cadrul ansamblului normativ privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prevederile de lege criticate dispun o măsură fiscal-bugetară, aplicabilă începând cu anul 2019, fără a cuprinde vicii care să afecteze claritatea, precizia sau predictibilitatea normei juridice. Susţinerile referitoare la imprecizia dispoziţiilor legale implică înţelegerea conţinutului normelor juridice criticate, prin corelare cu alte dispoziţii legale în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice, vizând, în realitate, aspecte referitoare la interpretarea şi aplicarea legilor.26. Curtea a precizat că, potrivit jurisprudenţei sale, sporurile, premiile şi alte stimulente reprezintă drepturi salariale suplimentare, nu drepturi fundamentale, consacrate şi garantate de Constituţie. Legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula.27.
     Prevederile legale criticate vizează, prin conţinutul lor normativ, personalul plătit din fonduri publice, fără a institui privilegii ori discriminări pe considerente arbitrare, şi, în consecinţă, criticile referitoare la încălcarea art. 16 din Constituţie nu pot fi reţinute.    28. Nu poate fi reţinută nici incidenţa dispoziţiilor art. 41 din Constituţie, deoarece norma de referinţă invocată prevede instituirea unui salariu minim brut pe ţară garantat în plată, fără să dispună cu privire la drepturi salariale suplimentare, cum sunt sporurile.29. Referitor la invocarea încălcării dreptului de proprietate privată, prevăzut de art. 44 din Constituţie, şi a dreptului la respectarea unui „bun“, prevăzut de art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea a reţinut că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, în Convenţie nu se conferă dreptul de a primi în continuare un salariu într-un anumit cuantum (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 19 aprilie 2007, pronunţată în Cauza Vilho Eskelinen şi alţii împotriva Finlandei, paragraful 94). Prin urmare, stabilirea prin lege a unei reguli în privinţa menţinerii cuantumului sporurilor la un anumit nivel nu are semnificaţia încălcării regulilor constituţionale şi convenţionale invocate.30. În raport cu cele enunţate, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 53 şi ale art. 115 alin. (6) din Constituţie nu sunt sub niciun aspect încălcate, deoarece prin conţinutul lor normativ prevederile legale criticate nu pun în discuţie o restrângere a exerciţiului unor drepturi fundamentale şi nici nu afectează astfel de drepturi.31. În ceea ce priveşte pretinsele neconcordanţe între dispoziţiile legale criticate şi normele cuprinse în Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, Curtea a precizat că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele. Rezultă deci că într-o astfel de situaţie nu se pune în discuţie o chestiune privind constituţionalitatea, ci una de coordonare a legislaţiei în vigoare, de competenţa autorităţii legiuitoare.32. Curtea a precizat şi că modalitatea de aplicare a dispoziţiilor legale criticate excedează controlului de constituţionalitate exercitat de instanţa de contencios constituţional, revenind autorităţilor publice cu competenţă în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice şi, în caz de litigiu, instanţelor judecătoreşti.33. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional antereferită îşi păstrează în mod corespunzător valabilitatea şi în prezenta cauză.
    34. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sindicatul „Acord“ din Târgu Mureş, în numele şi pentru membrii de sindicat Astalos Maria ş.a., în Dosarul nr. 1.685/102/2020/a1 al Tribunalului Mureş - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Mureş - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 29 aprilie 2025.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
    pentru MARIAN ENACHE,    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează
    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
    Magistrat-asistent,
    Simina Popescu-Marin    ----




    logo Blog