DECIZIA nr. 366 din 16 septembrie 2025referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a termenului "calendaristici" din cuprinsul dispoziţiilor art. 65 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, în redactarea anterioară modificării prin art. I pct. 14 din Legea nr. 156/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 1049 din 13 noiembrie 2025Data intrării în vigoare 13-11-2025
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 65 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Mihaela Simona Sârghe în Dosarul nr. 2.089/2/2016/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 972D/2021.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Raportat la dispoziţiile art. 16 din Constituţie, arată că funcţionarul public al cărui raport de serviciu a fost suspendat, în speţă pentru efectuarea concediului de maternitate, şi care, neexercitându-şi funcţia, nu a putut fi evaluat se află într-o situaţie juridică diferită faţă de cel care şi-a exercitat efectiv funcţia şi care a putut fi evaluat.
CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:4. Prin Încheierea din 13 septembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.089/2/2016/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 65 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici. Excepţia a fost ridicată de Mihaela Simona Sârghe într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului declarat împotriva unei hotărâri judecătoreşti prin care a fost admisă cererea formulată de angajator, instituţie publică, privind anularea unei hotărâri emise de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile art. 16 şi 53 din Constituţie, deoarece acestea determină îngrădirea dreptului funcţionarului public de a participa la concursul de promovare, ceea ce reprezintă, în domeniul promovării profesionale, o excludere, o restricţie, cauzată de efectuarea, în condiţiile legii, a concediului de creştere a copilului, instituind astfel o discriminare determinată de starea de maternitate. Astfel, textul de lege instituie o sancţiune prin interdicţia de a participa la procesul de promovare în gradul profesional imediat superior în cazul funcţionarului public care a beneficiat de concediul legal de creştere a copilului, deşi acesta îndeplineşte condiţia de vechime şi deţine rapoarte de evaluare cu calificativul „foarte bine“, constituind astfel o formă de discriminare în raport cu ceilalţi funcţionari publici.6. În condiţiile în care dezvoltarea carierei funcţionarului public are în vedere situaţiile şi efectele care intervin de la naşterea raportului de serviciu, textul de lege criticat este discriminatoriu, întrucât în procesul de promovare nu se pot „desfiinţa“/„anula“ anii munciţi şi calificativele obţinute înainte de suspendarea raportului de serviciu. Astfel, în cazul persoanelor care au avut raportul de serviciu suspendat pentru efectuarea concediului legal de creştere şi îngrijire a copilului, accesul la examen este interzis pe criterii care nu sunt justificate obiectiv, aceste persoane încadrându-se în mod evident într-o categorie defavorizată.7. Autoarea excepţiei susţine că, având în vedere vechimea şi experienţa profesională acumulată, potrivit legii, poate participa la un concurs de promovare într-o funcţie de conducere sau la un concurs de recrutare pentru o funcţie publică de consilier juridic grad profesional superior - ca nivel maxim -, dar nu poate participa la un concurs/examen de promovare în grad profesional, devenind astfel incident principiul de drept a majori ad minus.8. Autoarea excepţiei mai susţine că anterior exercitării dreptului la concediu pentru creşterea copilului îndeplinea condiţiile pentru participarea la examenul/concursul de promovare, astfel încât, la momentul organizării concursului/examenului, dreptul de a participa la procedura de promovare era un drept dobândit. Or, un drept dobândit nu poate fi pierdut ori restrâns, salariaţii neputând renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, acestora fiindu-le garantat dreptul la egalitate de şanse şi tratament. În acest sens este invocată Directiva 2010/18/UE a Consiliului din 8 martie 2010 de punere în aplicare a Acordului-cadru revizuit privind concediul pentru creşterea copilului încheiat de BUSINESSEUROPE, UEAPME, CEEP şi CES şi de abrogare a Directivei 96/34/CE.9.
De asemenea, este invocată jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene [Hotărârea din 30 aprilie 1998, pronunţată în Cauza C-136/95 Caisse Nationale d’Assurance Vieillesse des Travailleurs Salariés (CNAVTS) împotriva Évelyne Thibault], potrivit căreia Directiva 76/207/CEE a Consiliului din 9 februarie 1976 privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte accesul la încadrarea în muncă, la formarea şi la promovarea profesională, precum şi condiţiile de muncă se opune reglementărilor naţionale care privează o femeie de la dreptul de a i se evalua performanţele şi, în consecinţă, de posibilitatea promovării din cauza absenţei de la serviciu în timpul concediului de maternitate.10. În consecinţă, autoarea excepţiei consideră că lipsa evaluării performanţelor profesionale ale funcţionarului public din perioada suspendării raportului de serviciu pentru efectuarea concediului de creştere a copilului nu trebuie să îngrădească în niciun fel dreptul acestuia la promovare.11. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Invocă aspecte din jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi din cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului privind exigenţele de calitate a normelor juridice şi reţine că art. 65 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 188/1999 se prezintă într-o manieră previzibilă, fiind de natură să confere normei, astfel cum este aceasta reglementată în prezent, un caracter constituţional şi nediscriminatoriu. De asemenea, apreciază că textele criticate nu înfrâng nici celelalte principii fundamentale, inclusiv principiul nediscriminării, fiind pe deplin în acord cu Constituţia.12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 65 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, modificată şi completată prin Legea nr. 140/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 471 din 8 iulie 2010, care au următorul cuprins: Pentru a participa la concursul sau examenul de promovare în gradul profesional imediat superior celui deţinut, funcţionarul public trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii: (...)c) să fi obţinut cel puţin calificativul «bine» la evaluarea anuală a performanţelor individuale în ultimii 2 ani calendaristici;.16. Curtea observă că, raportat la data invocării excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile art. 65 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 188/1999 au suferit mai multe evenimente legislative. Astfel, lit. c) a art. 65 alin. (2) a fost modificată prin art. I pct. 14 din Legea nr. 156/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 3 iulie 2018, având următorul cuprins: „c) să fi obţinut cel puţin calificativul «bine» la evaluarea performanţelor individuale în ultimii 2 ani în care funcţionarul public s-a aflat în activitate;“. Ulterior, aceste dispoziţii legale au fost abrogate prin art. 597 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019. În prezent, soluţia legislativă se regăseşte în cuprinsul art. 479 alin. (1) lit. c) din Codul administrativ, având următorul cuprins:Pentru a participa la concursul sau examenul de promovare în grad profesional, funcţionarul public trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii: (...);c) să fi obţinut cel puţin calificativul «bine» la evaluarea performanţelor individuale în ultimii 2 ani de activitate;.17. Însă, în aplicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia sunt supuse controlului de constituţionalitate dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, şi având în vedere criticile de neconstituţionalitate formulate, urmează a fi supuse controlului de constituţionalitate dispoziţiile legale în redactarea care produce efecte juridice în prezenta cauză, anterioară evenimentelor legislative menţionate, respectiv termenul „calendaristici“ din cuprinsul art. 65 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, în redactarea anterioară modificării prin art. I pct. 14 din Legea nr. 156/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.18.
În opinia autoarei excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, astfel cum acestea se interpretează, în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituţie, şi prin prisma exigenţelor art. 1 din Protocolul nr. 12 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi în art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 65 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 188/1999 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, iar instanţa de contencios constituţional a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate (a se vedea Decizia nr. 781 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 16 februarie 2016). Cu acel prilej, răspunzând unor critici de neconstituţionalitate formulate din perspectiva ipotezei funcţionarului public ale cărui raporturi de serviciu au fost suspendate ca urmare a trimiterii acestuia în judecată, Curtea a reţinut că normele de lege criticate reprezintă opţiunea legiuitorului de a stabili condiţiile pentru a participa la concursul de promovare în gradul profesional imediat superior, având drept criteriu activitatea efectivă, pe o anumită durată în timp, exercitată în funcţia publică.20. Totodată, Curtea a observat că legiuitorul a reglementat situaţia distinctă a funcţionarilor publici ale căror raporturi de serviciu sunt suspendate şi în cazul cărora s-a dispus clasarea sau renunţarea la urmărirea penală ori achitarea sau renunţarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei, precum şi încetarea procesului penal, stabilind reluarea activităţii în funcţia publică deţinută anterior şi achitarea drepturilor salariale aferente perioadei de suspendare. Astfel, în cazul în care s-a dispus clasarea sau renunţarea la urmărirea penală ori achitarea sau renunţarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei, precum şi în cazul încetării procesului penal, suspendarea din funcţia publică încetează, iar funcţionarul public respectiv îşi va relua activitatea în funcţia publică deţinută anterior şi îi vor fi achitate drepturile salariale aferente perioadei de suspendare [a se vedea art. 86 alin. (3) din Legea nr. 188/1999].21. Curtea a precizat că reglementarea posibilităţii de a participa la concursul de promovare în gradul profesional superior, în alte condiţii decât cele stabilite prin lege, şi recunoaşterea vechimii în funcţia publică aferentă perioadei de suspendare a raportului de serviciu în cazul funcţionarului public cu privire la care s-a dispus achitarea presupun modificarea şi completarea dispoziţiilor art. 86 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, iar o asemenea competenţă revine în exclusivitate legiuitorului (a se vedea Decizia nr. 781 din 17 noiembrie 2015, precitată, paragrafele 19, 22 şi 23).22. Curtea reţine că, în prezenta cauză, criticile de neconstituţionalitate sunt formulate din perspectiva funcţionarului public al cărui raport de serviciu a fost suspendat în perioada concediului pentru creşterea copilului. Întrucât ipoteza juridică vizată este distinctă de cea avută în vedere în jurisprudenţa anterioară a Curţii Constituţionale, Curtea constată că în cauză nu poate fi aplicat mutatis mutandis acelaşi raţionament juridic ce a fundamentat soluţia pronunţată prin Decizia nr. 781 din 17 noiembrie 2015, precitată.23. În esenţă, prin criticile de neconstituţionalitate formulate în prezenta cauză, autoarea excepţiei susţine că prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate încalcă principiul egalităţii în drepturi, determinând discriminarea funcţionarului public care a efectuat concediul pentru creşterea copilului, prin îngrădirea dreptului său de a participa la concursul de promovare în grad, în condiţiile în care, în această perioadă, lipsesc evaluările performanţelor profesionale individuale pe ultimii 2 ani calendaristici.24. Curtea observă că prevederile art. 65 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 188/1999 stabilesc una dintre condiţiile care trebuie îndeplinite cumulativ de funcţionarul public pentru a participa la examenul de promovare în gradul profesional imediat superior celui deţinut, respectiv să fi obţinut cel puţin calificativul „bine“ la evaluarea anuală a performanţelor individuale în ultimii 2 ani calendaristici. Din analiza dispoziţiilor legale criticate, Curtea reţine că aceste norme juridice condiţionează în mod inechivoc participarea funcţionarului public la concursul sau examenul de promovare în gradul profesional imediat superior celui deţinut de obţinerea calificativului „bine“ la evaluarea anuală a performanţelor profesionale din ultimii 2 ani calendaristici.
25. Sub acest aspect, Curtea observă că, în perioada efectuării concediului pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani, în condiţiile legii, raportul de serviciu al funcţionarului public se suspendă [a se vedea art. 95 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999, republicată]. Totodată, perioada suspendării raporturilor de serviciu în situaţia efectuării concediului pentru creşterea copilului se consideră vechime în funcţia publică [a se vedea art. 96 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, republicată].26. De asemenea, Curtea observă că în cadrul normativ privind funcţionarii publici aplicabil în cauză nu se regăsesc reguli care să permită o evaluare şi în lipsa desfăşurării activităţii profesionale determinată de efectuarea concediului pentru creşterea copilului în ultimii 2 ani calendaristici, astfel încât să fie asigurat dreptul funcţionarilor publici aflaţi într-o asemenea situaţie de a participa la concursul de promovare în gradul profesional superior.27. În aceste condiţii, Curtea constată că, prin utilizarea termenului „calendaristici“ din cuprinsul art. 65 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 188/1999, prevederile legale criticate creează o situaţie de blocaj care nu îşi găseşte rezolvare în cadrul juridic privind funcţionarii publici, aplicabil în cauză. Astfel, prin utilizarea termenului legal „calendaristici“ din cuprinsul sintagmei „ultimii 2 ani calendaristici“, prevederile legale criticate îl privează pe funcţionarul public al cărui raport de serviciu a fost suspendat în perioada care a efectuat concediul pentru creşterea copilului în ultimii 2 ani calendaristici de dreptul de a i se evalua performanţele profesionale şi, subsecvent, de dreptul de a participa la concursul sau examenul de promovare în grad profesional, plasându-l astfel, prin prisma acestui criteriu, într-o poziţie de inferioritate faţă de alţi funcţionari publici.28. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 16 din Legea fundamentală, Curtea reţine, în acord cu jurisprudenţa sa, că principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. În consecinţă, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice raţional, în respectul principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice (a se vedea Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Curtea Constituţională a mai reţinut că este admisibilă diferenţa de tratament juridic pentru situaţii diferite atunci când aceasta se justifică în mod raţional şi obiectiv (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 168 din 10 decembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 24 februarie 1999, şi Decizia nr. 231 din 25 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 24 iunie 2004).29. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a subliniat că situaţiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esenţă pentru a justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi raţional. Discriminarea se bazează pe noţiunea de excludere de la un drept, iar remediul constituţional specific, în cazul constatării neconstituţionalităţii discriminării, îl reprezintă acordarea sau accesul la beneficiul dreptului (a se vedea în acest sens Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015, paragraful 23, sau Decizia nr. 86 din 27 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 31 martie 2003).30. Plecând de la aceste considerente de principiu, referitor la concediul pentru creşterea copilului, Curtea reţine că acesta reprezintă un drept de rang legal, reglementat de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, care îşi găseşte suport constituţional în dispoziţiile Legii fundamentale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul social şi în art. 41 alin. (2) privind dreptul salariaţilor la măsuri de protecţie socială. O asemenea măsură de protecţie a salariaţilor se justifică în considerarea situaţiei unei anumite categorii sociale care reclamă o astfel de protecţie, în speţă, angajaţii care, aflaţi în noua situaţie de părinţi, solicită acordarea concediului pentru creşterea copilului, astfel că, pentru o perioadă maximală de 2 sau 3 ani, după caz, nu îşi mai pot continua activitatea profesională.31. Curtea Constituţională a reţinut că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 permit salariatei/ salariatului să îşi întrerupă activitatea profesională pentru a se consacra responsabilităţilor familiale (a se vedea Decizia nr. 419 din 24 septembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 22 ianuarie 2025, paragraful 21). De asemenea, Curtea a subliniat că preocuparea pentru creşterea copiilor nu trebuie raportată doar la femei, ci şi la bărbaţi, astfel încât din această perspectivă situaţia celor două sexe este comparabilă (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010).
32. În acest context, Curtea reţine că imposibilitatea funcţionarului public de a beneficia de evaluarea anuală a performanţelor individuale în ultimii 2 ani calendaristici pentru a participa la concursul sau examenul de promovare în gradul profesional imediat superior celui deţinut are caracter obiectiv, fiind justificată de exercitarea dreptului de a efectua concediul pentru creşterea copilului în această perioadă. Prin raportare la ultimii 2 ani „calendaristici“ pentru obţinerea evaluării anuale a performanţelor individuale, necesare participării la concursul sau examenul de promovare în grad, criteriul efectuării concediului pentru creşterea copilului nu reprezintă un criteriu obiectiv şi rezonabil pentru a justifica aplicarea unui tratament juridic distinct, concretizat în excluderea funcţionarului public care a efectuat acest concediu în ultimii 2 ani calendaristici, raportat la data concursului, din sfera beneficiarilor dreptului de a participa la acest concurs/examen. În aceste condiţii, instituirea reperului temporal reglementat prin termenul „calendaristici“ din cuprinsul art. 65 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 188/1999 nu poate conduce decât la constatarea existenţei unei discriminări a acestei categorii de funcţionari publici, cu nesocotirea principiului egalităţii în ceea ce priveşte accesul la funcţiile publice pentru fiecare cetăţean care îndeplineşte condiţiile legale, specific drepturilor de carieră ale funcţionarilor publici.33. În consecinţă, Curtea constată că termenul „calendaristici“ din cuprinsul art. 65 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 188/1999 este contrar art. 16 din Constituţie şi, excedând cadrului constituţional, urmează a fi înlăturat de la aplicare.34. În plus, Curtea observă că viciul de neconstituţionalitate constatat a fost în atenţia legiuitorului, care a intervenit pentru remedierea acestuia, prin art. I pct. 14 din Legea nr. 156/2018. Din analiza expunerii de motive a acestui act normativ Curtea observă că intervenţia legiuitorului a fost justificată de „întărirea respectării principiilor egalităţii de şanse, nediscriminării şi echităţii între funcţionarii publici“, reţinându-se că, în redactarea criticată a legii, „condiţiile pentru participarea la concursul sau examenul de promovare în gradul profesional imediat superior celui deţinut fac ca instituţia concediului pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani, să obstrucţioneze dreptul legal al funcţionarului public la dezvoltarea carierei, întrucât, la revenirea din concediul pentru creşterea copilului, funcţionarul public este ţinut să aştepte alţi 2 ani calendaristici pentru a promova în gradul profesional imediat următor, chiar şi în situaţia în care, anterior concediului pentru creşterea copilului, ar fi îndeplinit condiţiile privind evaluarea performanţelor profesionale.“35. De asemenea, Curtea reţine că Legea nr. 188/1999 a fost abrogată prin art. 597 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ. În prezent, soluţia legislativă privind promovarea în grad profesional a funcţionarilor publici se regăseşte în cuprinsul art. 479 alin. (1) lit. c) din Codul administrativ şi nu mai conţine viciul de neconstituţionalitate constatat anterior, stabilind că, pentru a participa la concursul sau examenul de promovare în grad profesional, funcţionarul public trebuie să fi obţinut cel puţin calificativul „bine“ la evaluarea performanţelor individuale în ultimii 2 ani de activitate.36. În ceea ce priveşte soluţia de constatare, în prezenta cauză, a neconstituţionalităţii unei dispoziţii legale în prezent abrogate şi deci eliminate din fondul activ al legislaţiei, Curtea reţine că efectul deciziei de admitere nu îl mai priveşte pe legiuitor, care deja a intervenit, ci se limitează la cadrul procesual al cauzei în care a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate, la cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la data publicării prezentei decizii, în care dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt aplicabile, precum şi la cauzele în care a fost invocată aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate până la aceeaşi dată.37. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legiiDECIDE:Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mihaela Simona Sârghe în Dosarul nr. 2.089/2/2016/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că termenul „calendaristici“ din cuprinsul art. 65 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, în redactarea anterioară modificării prin art. I pct. 14 din Legea nr. 156/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, este neconstituţional.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 16 septembrie 2025.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Magistrat-asistent,
Simina Popescu-Marin------
| EMITENT |
| Elena-Simina Tănăsescu | - preşedinte |
| Asztalos Csaba-Ferenc | - judecător |
| Mihai Busuioc | - judecător |
| Mihaela Ciochină | - judecător |
| Cristian Deliorga | - judecător |
| Dimitrie-Bogdan Licu | - judecător |
| Gheorghe Stan | - judecător |
| Simina Popescu-Marin | - magistrat-asistent |
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Magistrat-asistent,
Simina Popescu-Marin------
