Structură Act

Comunicate
DECIZIA nr. 718 din 19 decembrie 2024referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 1050 din 13 noiembrie 2025Data intrării în vigoare 13-11-2025



    Marian Enache- preşedinte
    Mihaela Ciochină- judecător
    Cristian Deliorga- judecător
    Dimitrie-Bogdan Licu- judecător
    Laura-Iuliana Scântei- judecător
    Gheorghe Stan- judecător
    Varga Attila- judecător
    Irina Loredana Gulie- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruţa Dărângă.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Gropan Nicolae în Dosarul nr. 4.450/2/2019 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 664D/2020.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 677D/2020, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Irimiea Eduard Cristian în Dosarul nr. 6.731/63/2018/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
    4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.5. Magistratul-asistent referă asupra faptului că în acest dosar autorul excepţiei a depus un înscris prin care renunţă la excepţia de neconstituţionalitate invocată.6. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de renunţare la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, dat fiind faptul că excepţia este de ordine publică.7. Deliberând, Curtea, având în vedere prevederile art. 55 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, respinge cererea de renunţare la judecarea excepţiei de neconstituţionalitate.8. Având în vedere excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele anterior menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 677D/2020 la Dosarul nr. 664D/2020. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 pentru organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 677D/2020 la Dosarul nr. 664D/2020, care a fost primul înregistrat.9. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul pe fond reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:10. Prin încheierile din 26 noiembrie 2019 şi, respectiv, 5 martie 2020, pronunţate în dosarele nr. 4.450/2/2019 şi nr. 6.731/63/2018/a1, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Excepţia a fost invocată de Gropan Nicolae şi de Irimiea Eduard Cristian în cauze având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare şi, respectiv, soluţionarea recursului formulat împotriva Sentinţei nr. 2.483 din 6 decembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal.11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederea legală criticată îngrădeşte dreptul la un proces echitabil, transformând recursul într-o acţiune fără fond. În acest sens, se susţine că partea care doreşte să introducă recursul este în imposibilitatea de a demonstra motivele acţiunii, întrucât motivarea deciziei instanţei este improbabil să fie redactată şi comunicată părţilor în termenul de 48 de ore reglementat de textul de lege criticat.12. Se mai susţine că o cale de atac, în speţă recursul împotriva încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale, trebuie să poată fi exercitată împotriva încheierii redactate şi comunicate, indiferent cât ar dura procedura de redactare şi comunicare.13. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.14. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, apreciază că instituirea de către legiuitor a momentului de declarare a căii de atac, de la pronunţarea soluţiei de respingere a cererii de sesizare, reprezintă o consacrare a principiului celerităţii şi al soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil, excepţia de neconstituţionalitate reprezentând un incident procedural în judecarea unei pricini. Se mai apreciază că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul de acces la o instanţă nu este unul absolut, fiind recunoscută legiuitorului prerogativa de a introduce condiţii şi limitări de exercitare a unor căi de atac.15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
    16. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, potrivit cărora: „(5) Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.“20. În opinia autorilor excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (2) şi (3) referitoare la neîngrădirea prin lege a accesului liber la justiţie şi la dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, art. 52 - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 124 - Înfăptuirea justiţiei şi art. 129 - Folosirea căilor de atac.21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi cu o motivare similară.
    22. Prin Decizia nr. 723 din 2 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 5 iulie 2022, paragrafele 15-18, Curtea a constatat că nu poate fi primită critica potrivit căreia nu se cunosc motivele pe care instanţa şi-a întemeiat soluţia respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale atunci când excepţia este considerată inadmisibilă. Astfel, instanţa judecătorească în faţa căreia este invocată excepţia de neconstituţionalitate realizează un control al condiţiilor de admisibilitate a excepţiei, fără a o putea respinge pe motive ce ţin de netemeinicia acesteia. Prin urmare, respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale poate privi exclusiv condiţiile de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, iar recursul împotriva încheierii se va limita la aceste aspecte, care nu necesită consideraţii teoretice sau interpretări de amploare ori documentări care să îl pună în dificultate pe autorul excepţiei. Cu alte cuvinte, se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin prisma acestor condiţii (a se vedea Decizia nr. 714 din 9 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 18 aprilie 2018, paragraful 21, şi Decizia nr. 546 din 7 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 944 din 14 octombrie 2020, paragraful 16). Mai mult, dezvoltarea pe larg a motivelor poate fi făcută şi prin concluzii scrise sau susţineri orale (a se vedea Decizia nr. 546 din 7 iulie 2020, precitată, paragraful 18).23. Totodată, Curtea a reţinut că natura imperativă a termenului de 48 de ore în cadrul căruia partea interesată poate declara recurs împotriva încheierii prin care instanţa de judecată a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate are menirea de a da expresie principiului celerităţii şi al soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil, în considerarea faptului că excepţia de neconstituţionalitate reprezintă un incident procedural în cadrul unui litigiu. Din aceleaşi raţiuni, legiuitorul a instituit şi regulile speciale de procedură referitoare atât la exercitarea recursului ca singură cale de atac împotriva încheierii instanţei de judecată, cât şi la soluţionarea recursului în termen de 3 zile, fără ca prin aceasta să se poată susţine încălcarea dreptului de acces la instanţă sau a dreptului la apărare (a se vedea Decizia nr. 714 din 9 noiembrie 2017, precitată, paragraful 18, şi Decizia nr. 546 din 7 iulie 2020, precitată, paragraful 14).24. Curtea a mai observat că pregătirea, în condiţiile legii, a căilor de atac promovate reprezintă obligaţia părţii interesate, care trebuie să îşi manifeste diligenţa în acest sens (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 347 din 24 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 13 iunie 2012).25. Curtea a făcut trimitere şi la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat că dreptul de acces la tribunale nu este absolut şi că, fiind vorba despre un drept pe care Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale l-a recunoscut fără să îl definească în sensul restrâns al cuvântului, există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conţinutul oricărui drept (Hotărârea din 21 februarie 1975, pronunţată în Cauza Golder împotriva Regatului Unit, paragraful 38). Pentru aceste motive, nu a putut fi reţinută nici încălcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (a se vedea Decizia nr. 714 din 9 noiembrie 2017, paragraful 19).26. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.27. Pentru aceleaşi considerente, în prezenta cauză nu poate fi reţinută nici încălcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16, 52, 124 şi 129.28.
     Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,    CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Nicolae Gropan şi, respectiv, de Eduard Cristian Irimiea în Dosarul nr. 4.450/2/2019 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi, respectiv, în Dosarul nr. 6.731/63/2018/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 19 decembrie 2024.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
    pentru MARIAN ENACHE,    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează
    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
    Magistrat-asistent,
    Irina Loredana Gulie    ----




    logo Blog