Structură Act

Comunicate
DECIZIA nr. 719 din 19 decembrie 2024referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 1050 din 13 noiembrie 2025Data intrării în vigoare 13-11-2025



    Marian Enache- preşedinte
    Mihaela Ciochină- judecător
    Cristian Deliorga- judecător
    Dimitrie-Bogdan Licu- judecător
    Laura-Iuliana Scântei- judecător
    Gheorghe Stan- judecător
    Varga Attila- judecător
    Irina Loredana Gulie- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruţa Dărângă.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 64 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Lăzău Mihaela în Dosarul nr. 1.056/59/2019 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 920D/2020.2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând, pe de o parte, că examinarea medicală prevăzută de art. 64 alin. (1) din legea criticată se realizează în scopul desfăşurării în bune condiţii a actului de justiţie, fără a înlătura dreptul la apărare al persoanei examinate, iar, pe de altă parte, că este în competenţa legiuitorului să stabilească reguli pentru buna funcţionare a instanţelor judecătoreşti, inclusiv din punctul de vedere al exercitării atribuţiilor manageriale.
    CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 29 iunie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 1.056/59/2019, Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 64 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. Excepţia a fost invocată de Lăzău Mihaela într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii privind anularea Hotărârii nr. 576 din 10 aprilie 2019, emisă de Consiliul Superior al Magistraturii - Secţia pentru judecători, prin care s-a aprobat solicitarea preşedintelui Judecătoriei Sânnicolau Mare privind prezentarea reclamantei la expertiza de specialitate, conform art. 64 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că obligarea la prezentarea pentru expertiza medicală psihiatrică, sub sancţiunea suspendării din funcţie fără plata drepturilor băneşti, pe durata de un an, este o măsură cu potenţial maxim de afectare atât a imaginii magistratului în cadrul instanţei, cât şi a drepturilor băneşti, precum şi a dreptului la libertate şi integritate corporală a acestuia. Se mai arată că această măsură este una extremă, întrucât presupune internarea magistratului în cadrul unui spital de psihiatrie, în condiţiile în care măsura internării medicale şi măsura expertizării medicale psihiatrice se pot lua în cazul altor categorii de cetăţeni numai în mod restrictiv şi numai după încuviinţarea instanţei de judecată, fapt care creează şi o discriminare neconstituţională în defavoarea magistratului respectiv, raportat la alte categorii de cetăţeni.6. Se mai susţine că prevederile legale criticate nu prevăd cu exactitate situaţiile faptice care ar justifica o astfel de expertiză psihiatrică şi nici condiţiile de judecare şi de soluţionare de către Consiliul Superior al Magistraturii a unei astfel de sesizări, după cum nu prevăd nici condiţiile concrete de expertizare psihiatrică a magistratului şi nici obligativitatea dispunerii măsurii expertizării medicale de către instanţa de judecată competentă, această măsură fiind lăsată la îndemâna unei singure persoane, respectiv preşedintele instanţei, care o poate folosi după bunul său plac.7. Se mai susţine că se creează o discriminare neconstituţională şi în cadrul categoriei sociale a magistraţilor, în funcţie de temeiul în care aceştia pot fi supuşi la realizarea expertizei psihiatrice.8. Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.9.
     Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.    10. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 64 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, care, la data ridicării excepţiei, aveau următorul cuprins: „(1) În cazul prevăzut la art. 62 alin. (1) lit. b), boala psihică se constată printr-o expertiză de specialitate, la sesizarea preşedintelui instanţei sau a conducătorului parchetului ori a colegiilor de conducere, iar suspendarea din funcţie se dispune pe perioada recomandată de comisia medicală de specialitate, numită în condiţiile art. 14 alin. (2) lit. e).“14. Legea nr. 303/2004 a fost abrogată prin Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1102 din 16 noiembrie 2022, dar textele de lege cuprinse în Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pot forma obiect al controlului de constituţionalitate, fiind aplicabile în cauza de pe rolul instanţei judecătoreşti, ţinând seama de cele statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, cu referire la sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, care este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare.
    15. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, în componenta sa referitoare la calitatea legii, şi în art. 16 - Egalitatea în drepturi. De asemenea, din motivarea excepţiei rezultă şi încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 23 alin. (1) privind libertatea individuală şi ale art. 34 referitoare la dreptul la ocrotirea sănătăţii.16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi faţă de o motivare similară celei formulate în prezenta cauză.17. Prin Decizia nr. 252 din 20 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 336 din 18 mai 2007, Curtea a reţinut că dispoziţiile criticate reglementează condiţiile în care se poate dispune suspendarea din funcţie a unui magistrat care suferă de o boală psihică de natură să îl împiedice să îşi exercite funcţia în mod corespunzător, iar, în aceste cazuri, expertiza de specialitate constituie singurul mijloc prin care se poate dovedi dacă magistratul în cauză suferă sau nu de o boală psihică incompatibilă cu exercitarea funcţiei. Aşadar, nu se poate reţine că dispoziţiile care prevăd efectuarea unei astfel de expertize contravin dreptului la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, prevăzut de art. 22 alin. (1) din Constituţie, sau dreptului persoanei fizice de a dispune de ea însăşi, prevăzut de art. 26 din Constituţie, ori dreptului la ocrotirea sănătăţii, prevăzut de art. 34 din Constituţie.18. În ceea ce priveşte temeinicia sesizării de către preşedintele instanţei, conducătorul parchetului ori colegiile de conducere, concludenţa expertizei de specialitate sau legalitatea măsurii de suspendare din funcţie, Curtea a reţinut că magistratul în cauză dispune de mijloacele de apărare prevăzute de lege, inclusiv de posibilitatea atacării în justiţie a măsurii de suspendare din funcţie dispuse de Consiliul Superior al Magistraturii.19. Cele statuate în decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, neexistând elemente care să determine o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.20. În ceea ce priveşte susţinerile, formulate în prezenta cauză, referitoare la discriminarea creată în cadrul categoriei sociale a magistraţilor, întrucât unii dintre magistraţi vor putea fi trimişi la expertiză psihiatrică pe baza hotărârilor colegiilor de conducere ale instanţelor ori pe baza deciziei preşedintelui instanţei, pe de o parte, precum şi între magistraţi şi alte categorii sociale, pe de altă parte, Curtea reţine că pretinsa discriminare invocată de autoarea excepţiei - potrivit căreia, în cazul unui judecător fără funcţie de conducere, decizia de sesizare a Consiliului Superior al Magistraturii pentru trimitere la expertiza de specialitate aparţine conducătorului instanţei, în timp ce, în cazul judecătorului cu funcţie de conducere, decizia poate fi luată numai de un organ colegial - nu poate fi reţinută, întrucât tratamentul juridic diferit pe care îl critică autoarea excepţiei provine din situaţia concretă în care se află magistraţii în cauză.21. Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, principiul egalităţii „presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. În consecinţă, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice raţional, în respectul principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice“ (Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). De asemenea, situaţiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esenţă pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi raţional (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 86 din 27 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 31 martie 2003, Decizia nr. 476 din 8 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 11 iulie 2006, Decizia nr. 573 din 3 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 363 din 25 mai 2011, sau Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014, paragraful 55).
    22. Pentru aceste considerente nu pot fi reţinute susţinerile autoarei excepţiei referitoare la încălcarea prevederilor constituţionale invocate.23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Lăzău Mihaela în Dosarul nr. 1.056/59/2019 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 64 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 19 decembrie 2024.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
    pentru MARIAN ENACHE,    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează
    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU

    Magistrat-asistent,
    Irina Loredana Gulie    -----




    logo Blog