Structură Act

Comunicate
DECIZIA nr. 603 din 5 noiembrie 2024referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 651 alin. (4) coroborat cu art. 718 alin. (1) din Codul de procedură civilă
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 1085 din 25 noiembrie 2025Data intrării în vigoare 25-11-2025



    Marian Enache- preşedinte
    Mihaela Ciochină- judecător
    Cristian Deliorga- judecător
    Dimitrie-Bogdan Licu- judecător
    Laura-Iuliana Scântei- judecător
    Gheorghe Stan- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Elena-Simina Tănăsescu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Fabian Niculae- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 651 alin. (4) coroborat cu art. 718 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 7.068/311/2016 al Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.821D/2019.2.
     La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Acesta arată că legiuitorul are competenţa de a stabili căile de atac într-o anumită materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 5 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 7.068/311/2016, Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 651 alin. (4) coroborat cu art. 718 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti într-un dosar având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia arată, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale întrucât creează o reală discriminare cu privire la exercitarea căii de atac a recursului în materie civilă între justiţiabili, în contestaţiile la executarea silită, comparativ cu justiţiabilii cărora li s-a admis dreptul de exercitare a căii de atac a recursului prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, nr. 454 din 4 iulie 2018 şi nr. 874 din 18 decembrie 2018.6. Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că prevederile art. 651 alin. (4) şi ale art. 718 din Codul de procedură civilă nu creează o discriminare a recurentei în ceea ce priveşte exercitarea căii de atac a recursului în materie civilă în contestaţiile la executarea silită, comparativ cu justiţiabilii cărora li s-a admis dreptul de exercitare a căii de atac a recursului prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, nr. 454 din 4 iulie 2018 şi nr. 874 din 18 decembrie 2018, deoarece executarea silită reprezintă o procedură specială, ce presupune celeritate, legiuitorul prevăzând expres apelul ca fiind singura cale de atac.7. Discriminarea presupune situaţii identice sau similare, însă, în cauza de faţă, părţile se află în faza executării silite, pe când cele trei decizii ale Curţii Constituţionale invocate vizează cereri de chemare în judecată evaluabile în bani, ce tind la stabilirea unui drept de creanţă.
    8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 651 alin. (4) coroborat cu art. 718 alin. (1) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora: – Art. 651 alin. (4) din Codul de procedură civilă: „În toate cazurile instanţa de executare se pronunţă prin încheiere executorie care poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, dacă prin lege nu se dispune altfel.“– Art. 718 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Hotărârea pronunţată cu privire la contestaţie poate fi atacată numai cu apel, cu excepţia hotărârilor pronunţate în temeiul art. 712 alin. (4) şi art. 715 alin. (4) care pot fi atacate în condiţiile dreptului comun.“
    12. Curtea observă că, ulterior sesizării, prevederile art. 651 alin. (4) din Codul de procedură civilă au fost modificate prin articolul unic pct. 5 din Legea nr. 17/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi a unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 21 martie 2017. Însă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispoziţiile legale în forma criticată, întrucât acestea continuă să producă efecte juridice în cauză.13. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi, în art. 21 - Accesul liber la justiţie şi în art. 129 - Folosirea căilor de atac.14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile art. 651 alin. (4) din Codul de procedură civilă reglementează regimul juridic al căilor de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor pronunţate de instanţa de executare. Această reglementare a fost adoptată de legiuitor în cadrul competenţei sale constituţionale conferite de art. 126 alin. (2) şi art. 129, potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, iar „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii“. Astfel, dispoziţia legală criticată reglementează caracterul executoriu al încheierii pronunţate de instanţa de executare, calea de atac ce poate fi formulată, precum şi termenul de exercitare al acesteia. Aceasta este voinţa legiuitorului, care are posibilitatea să reglementeze regimul juridic al hotărârii instanţei de executare circumscris materiei în care a fost pronunţată, respectiv materia executării silite (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 230 din 23 aprilie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 898 din 5 septembrie 2024, paragraful 16).15. În continuare, Curtea, în jurisprudenţa sa, spre exemplu, Decizia nr. 697 din 12 decembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 8 martie 2024, paragrafele 11-22, a reţinut că sunt neîntemeiate susţinerile referitoare la neconstituţionalitatea art. 718 alin. (1) din Codul de procedură civilă din perspectiva imposibilităţii exercitării căii de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate în materia contestaţiei la executare.16. Curtea a statuat că accesul liber la justiţie, garantat de prevederile art. 21 din Legea fundamentală, nu presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, deci şi reglementarea căilor de atac, este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură. Reglementările internaţionale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicţie sau la toate căile de atac prevăzute de legislaţiile naţionale, art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicţie. Totodată, s-a statuat că art. 21 din Constituţie nu precizează in terminis că accesul liber la justiţie implică întotdeauna dreptul de a exercita atât calea de atac a apelului, cât şi a recursului, situaţie în care exercitarea cumulativă a ambelor căi de atac împotriva unei hotărâri nu constituie un criteriu de constituţionalitate.17. Curtea a mai reţinut că art. 718 alin. (1) din Codul de procedură civilă nu contravine nici art. 16 din Constituţie, întrucât legiuitorul, în considerarea unor situaţii speciale, justificate în mod obiectiv şi raţional, poate institui un tratament juridic diferenţiat. În cazul de faţă, legiuitorul a stabilit, ca regulă generală, că atacarea hotărârilor pronunţate în contestaţia la executare se face numai cu apel. Cele două excepţii cuprinse în textul contestat se referă la împărţirea bunurilor proprietate comună [art. 712 alin. (4) din Codul de procedură civilă] şi la contestaţia formulată de o terţă persoană ce vizează un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit [art. 715 alin. (4) din Codul de procedură civilă]. O atare opţiune a legiuitorului este justificată de domeniile în care intervin aceste reglementări, şi anume în ipoteze specifice ce ţin de materia succesiunilor sau a drepturilor reale.18.
     Totodată, Curtea a observat că nu sunt aplicabile cele reţinute prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, prin care s-a constatat că sintagma „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“, cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, este neconstituţională. Admiterea excepţiei cu acel prilej a avut ca temei încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât legiuitorul a stabilit un prag valoric prin care nu a asigurat o protecţie egală a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor, creând discriminări între cetăţeni - în ceea ce priveşte dreptul de a formula o cale de atac - în funcţie de valoarea cererii adresate instanţei judecătoreşti. Este vorba despre o discriminare pe criteriul valorii cererii în cadrul aceleiaşi categorii de persoane care au formulat cereri evaluabile în bani. Or, aceste considerente nu pot fi translatate în cauza de faţă, unde criteriul folosit este cel al materiei, care poate fi stabilit de legiuitor potrivit opţiunii sale, fără a se putea pune semnul egalităţii între persoane care au litigii din materii diferite.    19. De altfel, prin Decizia nr. 680 din 21 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 17 ianuarie 2022, paragraful 23, Curtea a statuat că stabilirea regulilor procedurale în funcţie de specificul materiei reglementate, inclusiv a celor referitoare la exercitarea căilor de atac, ţine de opţiunea legiuitorului, fiind impropriu să se pună problema instituirii unui tratament juridic discriminatoriu prin prisma unor comparaţii între reguli aplicabile unor domenii distincte, cu individualitate proprie, reguli adaptate specificului materiei în care sunt edictate.20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudenţa Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 7.068/311/2016 al Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 651 alin. (4) coroborat cu art. 718 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 5 noiembrie 2024.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

    pentru MARIAN ENACHE,    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează
    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
    Magistrat-asistent,
    Fabian Niculae    -------




    logo Blog