DECIZIA nr. 262 din 15 mai 2025referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (2) şi ale art. 22 din capitolul VIII al anexei nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a Legii-cadru nr. 153/2017, în ansamblul său
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 5 din 8 ianuarie 2026Data intrării în vigoare 08-01-2026
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (2) şi ale art. 22 din capitolul VIII al anexei nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Ileana Ignat şi alţii în Dosarul nr. 521/2/2018/a1, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.355D/2021.2.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 1.007D/2022, având un obiect identic, excepţie ridicată de Horia Florian Băjan şi alţii în Dosarul nr. 9.020/2/2017/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.6. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.007D/2022 la Dosarul nr. 3.355D/2021, care a fost primul înregistrat.7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei, având în vedere, de exemplu, Decizia Curţii Constituţionale nr. 214 din 9 aprilie 2024.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
8. Prin Încheierea din 23 septembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 521/2/2018/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 din Secţiunea a IV-a şi art. 22 din Secţiunea a VI-a din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Ileana Ignat şi alţii, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de anulare a unui act administrativ şi face obiectul Dosarului Curţii nr. 3.355D/2021.9. Prin Decizia nr. 1.092 din 24 februarie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 9.020/2/2017/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 alin. (2) din Secţiunea a IV-a şi art. 22 din Secţiunea a VI-a din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Horia Florian Băjan şi alţii, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui recurs formulat împotriva unei încheieri de respingere a unei cereri de sesizare a Curţii Constituţionale şi face obiectul Dosarului Curţii nr. 1.007D/2022.10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că procedura de adoptare a acesteia încalcă principiul bicameralismului. În acest sens se arată că Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, nu a reglementat categoria specialiştilor IT, iar Camera Deputaţilor a reglementat această categorie, asimilând-o grefierilor, astfel încât rezultă o deosebire majoră de conţinut juridic între cele două forme ale legii. Se mai susţine că prin reducerea drastică a salariilor personalului IT se încalcă expunerea de motive a Legii-cadru nr. 153/2017, potrivit căreia adoptarea acestui act normativ urmăreşte majorarea salariilor tuturor angajaţilor din sectorul bugetar. Se arată că, din cauza acestei diferenţe majore de conţinut, legea adoptată de Camera Deputaţilor ar fi trebuit să se întoarcă, pentru a fi dezbătută şi aprobată, la Senat.11. Totodată se menţionează că în avizul său consultativ referitor la Legea-cadru nr. 153/2017, Consiliul Legislativ a semnalat că aceasta este contrară art. 16 din Constituţie şi Deciziei Curţii Constituţionale nr. 872 din 25 iunie 2010, având în vedere scăderea salariilor specialiştilor IT, întrucât salariul face parte din dreptul la muncă, drept complex şi de natură fundamentală. Or, însăşi Legea-cadru nr. 153/2017 a statuat, cu titlu de principiu, că salariile în plată la intrarea sa în vigoare nu trebuie să scadă. Sunt invocate deciziile nr. 62 din 13 februarie 2018, nr. 393 din 5 iunie 2019 sau nr. 412 din 20 iunie 2019.12. În continuare, autorii excepţiei consideră că legea criticată încalcă şi art. 111 alin. (1) şi art. 138 alin. (5) din Constituţie, întrucât modificările din Camera decizională, neavute în vedere de prima Cameră sesizată, nu au indicat sursa de finanţare a noii cheltuieli bugetare rezultate din acordarea de drepturi salariale pentru o întreagă nouă categorie de personal. În acest fel, apar noi cheltuieli financiare care majorează cheltuielile bugetului de stat. Autorii menţionează, totodată, că în procedura de adoptare a Legii-cadru nr. 153/2017 nu s-a respectat obligaţia, impusă în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, ca preşedintele Comisiei permanente sesizate, pentru a redacta raportul asupra propunerii legislative, să solicite atât Guvernului, cât şi iniţiatorilor acesteia fişa privind impactul bugetar al modificărilor legislative.13. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia este neîntemeiată.14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 17 alin. (2) şi ale art. 22 din capitolul VIII al anexei nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, precum şi Legea-cadru nr. 153/2017, în ansamblul său, având în vedere că sunt formulate şi critici de neconstituţionalitate extrinsecă. Dispoziţiile criticate au următorul conţinut:– Art. 17 alin. (2): "Salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadrul judecătoriilor şi al parchetelor de pe lângă acestea sunt cele prevăzute în prezenta anexă la cap. II şi III.";– Art. 22:(1) Salariile de bază pentru specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inclusiv al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi al celorlalte parchete, sunt prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B nr. crt. 4.(2) Specialiştii prevăzuţi la alin. (1) beneficiază şi de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte, după caz, cu excepţia elementelor salariale care compun salariul de bază stabilit pentru categoriile profesionale din care fac parte.
(3) Salariul de bază se stabileşte potrivit prezentei anexe, cap. I lit. A nr. crt. 6 pentru agenţii de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi cap. I lit. B nr. crt. 4 pentru ofiţerii de poliţie judiciară. Şefii de birou din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism beneficiază de indemnizaţia de încadrare corespunzătoare funcţiei de primprocuror adjunct din cadrul parchetului de pe lângă judecătorie, iar şefii de serviciu de indemnizaţia de încadrare corespunzătoare funcţiei de prim-procuror în cadrul parchetului de pe lângă judecătorie. Ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară din Direcţia Naţională Anticorupţie şi Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism beneficiază de drepturile prevăzute în prezenta anexă. Specialiştii prevăzuţi la alin. (1) beneficiază şi de prevederile art. 23 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare.(4) Indemnizaţiile de încadrare sau salariile de bază, precum şi alte drepturi salariale ale personalului din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism se stabilesc de procurorul-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, respectiv al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, potrivit legii.18. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate apreciază că dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul român, art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 61 alin. (2) privind alcătuirea Parlamentului, art. 75 privind sesizarea Camerelor, art. 111 alin. (1) privind informarea Parlamentului şi art. 138 alin. (5) privind bugetul public naţional.19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că a fost învestită, în numeroase rânduri, să efectueze controlul constituţionalităţii prevederilor criticate în prezenta cauză din perspectiva unor critici identice. Astfel, în Decizia nr. 214 din 9 aprilie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 23 august 2024, Curtea a reţinut că, urmând procedura parlamentară, propunerea legislativă a fost adoptată de Senat, în calitate de primă Cameră sesizată, la data de 23 mai 2017, şi de Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, la data de 7 iunie 2017. Deşi există unele diferenţe între formele analizate de Senat şi, respectiv, de Camera Deputaţilor, nu se poate afirma că ar exista deosebiri majore de conţinut juridic între acestea şi nicio configuraţie semnificativ diferită între forma adoptată de Senat şi cea adoptată de Camera Deputaţilor. Ţinând cont de faptul că forma adoptată de Camera Deputaţilor nu modifică substanţial obiectul de reglementare, scopul urmărit de legiuitor sau configuraţia propunerii legislative, Curtea a constatat că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 61 şi 75 din Constituţie referitoare la principiul bicameralismului, astfel cum a fost dezvoltat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale anterior amintită.20. Cu referire la respectarea în procesul de adoptare a Legii-cadru nr. 153/2017 a dispoziţiilor art. 111 alin. (1) din Constituţie, Curtea a reţinut că în data de 2 mai 2017 Senatul a solicitat punctul de vedere al Guvernului cu privire la propunerea legislativă, iar acesta din urmă a transmis punctul său de vedere, aprobat în şedinţa din 5 mai 2017, înregistrat cu nr. 161 din 8 mai 2017 la Biroul permanent al Senatului, prin care Guvernul a precizat că susţine adoptarea propunerii legislative, sub rezerva însuşirii propunerilor şi observaţiilor menţionate la punctul II. De asemenea, în punctul de vedere transmis, la punctul II - „Propuneri şi observaţii“, secţiunea A „Consideraţii privind impactul bugetar“, Guvernul a analizat şi impactul bugetar al propunerii legislative, identificând necesarul de finanţare.
21. Cu referire la criticile raportate la prevederile art. 138 alin. (5) din Constituţie, Curtea a observat că Legea-cadru nr. 153/2017 a reglementat un sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului. Având în vedere acest aspect, a conchis Curtea, este evident că sursa de finanţare în cazul salarizării specialiştilor IT este tot bugetul general consolidat al statului.22. În sfârşit, în ceea ce priveşte caracterul insuficient al sursei de finanţare, criticat de autorii excepţiei din perspectiva faptului că în forma adoptată de prima Cameră sesizată nu era prevăzută salarizarea specialiştilor IT, Curtea a reţinut că aprecierea caracterului suficient al resurselor financiare nu îşi are temeiul în art. 138 alin. (5) din Constituţie, fiind o problemă exclusiv de oportunitate politică, ce priveşte, în esenţă, relaţiile dintre Parlament şi Guvern.23. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudenţa mai sus invocată, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor citate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de către Ileana Ignat şi alţii, precum şi de către Horia Florian Băjan şi alţii în dosarele nr. 521/2/2018/a1 şi nr. 9.020/2/2017/a1 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 17 alin. (2) şi ale art. 22 din capitolul VIII al anexei nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi Legea-cadru nr. 153/2017, în ansamblul său, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 15 mai 2025.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
pentru MARIAN ENACHE,în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Magistrat-asistent,
Cosmin-Marian Văduva----
| EMITENT |
| Marian Enache | - preşedinte |
| Mihaela Ciochină | - judecător |
| Cristian Deliorga | - judecător |
| Dimitrie-Bogdan Licu | - judecător |
| Laura-Iuliana Scântei | - judecător |
| Gheorghe Stan | - judecător |
| Livia Doina Stanciu | - judecător |
| Elena-Simina Tănăsescu | - judecător |
| Varga Attila | - judecător |
| Cosmin-Marian Văduva | - magistrat-asistent |
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
pentru MARIAN ENACHE,în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Magistrat-asistent,
Cosmin-Marian Văduva----
Prezenta formă este valabilă începând cu data de 08-01-2026 până la data de 08-01-2026
